fbpx

O stea căzătoare

 In YOU și prin ce trec alții

Am o amintire încă vie din clasele primare. După școală, rămâneam cu un grup de elevi și făceam teme până când veneau părinții să ne ia. Era acolo o fată mai mică decât mine, de 8 ani, foarte inteligentă și plină de afecțiune. Era întruchiparea bucuriei. De fiecare dată când vorbeam cu ea, îmi dădea o stare minunată și reușea mereu să mă facă să zâmbesc. Îi plăcea să deseneze și să se joace cu păpușile. Cu toate că era destul de mică, îi plăcea să își asorteze hainele și să își facă apariția într-un mod foarte viu și plin de culoare. Regret că nu am apucat să o cunosc mai bine. Dar mă bucur, pe de altă parte, că am avut ocazia să-i simt, pentru ceva timp, energia.

Într-o zi, s-a dus la doctor pentru că se simțea rău și a aflat că are cancer. Erau foarte puține șanse să reușească să înfrângă boala, pentru că era deja mult prea avansată. Toată bucuria și energia ei s-au dus treptat, până când a ajuns să fie ținută în viață doar de aparate.

În săptămânile în care era în spital, nici măcar nu mi-am închipuit că nu se va face bine. În mintea mea, asta nu era o variantă. Nici nu știam ce înseamnă cu adevărat. Apoi, într-o dimineață, am venit la școală și doamna mea învățătoare de-abia putea să își țină ochii deschiși printre lacrimi. Ne-a anunțat că murise.

O fată de 8 ani, cu o personalitate atât de vie, și-a pierdut viața. Mi s-a părut imposibil. Pur și simplu, nu puteam să procesez realitatea. De-abia după ceva timp am realizat cu adevărat ce s-a întâmplat și atunci a fost primul moment în care am conștientizat ce înseamnă, de fapt, moartea. O temă grea pentru un copil de 9 ani. Dar, cu siguranță, n-o să-i uit în veci imaginea.

Uităm că suntem muritori

Cu toții ne gândim că suntem atât de tineri încât toate lucrurile și experiențele din lume ne așteaptă să le simțim pe cont propriu. Și, cu toate că așa ar trebui, timpul are o fire mult prea independentă și orgolioasă ca să ne asculte rugămințile. Acționează după propriile decizii și nu prea negociază. Nu prea avem cum să le aflăm, pentru că nu-i place să vorbească. Și mă gândesc acum câte a pierdut o fată de 8 ani din cauza unui lucru neintenționat și, totuși, ireversibil. Câte nu a apucat să simtă și să vadă. Și, pe de altă parte, mă gândesc că a plecat ca o stea – trăind doar farmecul copilăriei.

Bucurați-vă de ceea ce aveți în momentul ăsta. Bucurați-i și pe ceilalți prin tot ce însemnați. Câteodată, timpului îi place să joace la jocurile de noroc și nimeni, în afară de el, nu știe când putem să pierdem ce înseamnă pentru noi, acum, totul.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?