fbpx

Interviu cu Romeo Dediu (Holograf): despre super-puterea muzicii

 In YOU inspirat de ei, YOU și prin ce trec alții

Pentru Romeo Dediu, chitarist al trupei Holograf încă din 1993, muzica a fost super-puterea care i-a ghidat și transformat felul în care trăiește, gândește, simte și experimentează fiecare zi. Am povestit cu el despre o adolescență diferită de cea de azi, lipsită de accesul facil la lecții și tutoriale video pentru a învăța muzică, de jocul dublu de alienare și popularitate pe care l-a adus social media, o adolescență ghidată de instinctul propriei pasiuni, și de propriile decizii de a-și urma visul într-o carieră creativă robustă. 

 

Timpul tău liber, în adolescență, arăta cam așa…

Timpul liber, pe vremea aceea, aproape ca și acum, era timp petrecut cu prietenii, colegii, cu studiul la chitara și mai apoi repetiții cu formația (Commando) în care cântam la acea vreme, mișcare, sport, fotbal mai ales. Neexistand telefoane, tablete, pe vremea aceea mare parte din zi o petreceam afară, în aer liber.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut să te învețe?

Câte un pic din toate cred, dar în principal, ceea ce am învățat, mai ales de la profesorii din școala de muzică, ar fi determinarea și dorinta de a face lucrurile bine, ambiția de a reuși în orice îmi propun, faptul că talentul (dacă există) trebuie dublat de multă muncă, zilnic.

Ce ai învățat singur?

Am învățat singur multe lucruri, dar acum, privind în urmă, cel mai important lucru de semnalat ar fi faptul că am învățat să cânt la chitară. Stăteam cu orele în fiecare zi, cu un casetofon alături ascultând iar și iar o melodie…până înțelegeam ce cântă acel om și reușeam să reproduc…uneori perfect, alteori aproape de ceea ce ar fi trebuit. Așa erau timpurile…nu existau partituri, nici lecții audio sau video…

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

Ce înseamnă probleme greu de gestionat? Nu există așa ceva…întotdeauna am luat lucrurile așa cum au fost…bune, mai puțin bune…orice problemă se rezolvă într-un fel sau altul la un moment dat. Dacă accepți realitatea așa cum e și cauți o rezolvare, atunci fricile, stresul nu își vor găsi loc în viața ta.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Succese au venit în accea perioada tot pe partea de muzică. Faptul că aveam o formație cu care repetam în fiecare zi, că învățam o grămadă de melodii, faptul că am început să scriem piese proprii, ca am reușit să înregistrăm un album, faptul că aveam concerte, că aveam fani…toate astea însemnau succes!

Când erai adolescent, te inspira/motiva sau îl vedeai ca pe un mentor pe….

Eram inspirat de toți cei pe care îi ascultam la acea vreme…chitariști celebri: Satriani, Steve Vai, Eddie Van Halen, Paul Gilbert, Steve Lukhater…și lista ar putea continua…am ascultat multă muzică, dar am cântat întotdeauna fix cum mi-a trecut prin minte, cum am simțit.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Adult nu știu când m-am simțit…maturitatea are legătură cu experiența lucrurilor trăite…și am trait tot felul de experiențe, de pe vremea liceului și până acum…totuși, cred că atunci când s-a născut Alex, băiatul meu, care acum are 18 ani, am conștientizat vrând, nevrând, că sunt adult. Mi s-a schimbat viața în acel moment, într-un mod frumos, s-au schimbat prioritățile, a apărut responsabilitatea pentru altcineva.

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschis față de el, trebuia să

Să aibă aceleași pasiuni ca și mine.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Îi înțeleg și îi admir…pe cei care sunt în jurul meu, în anturajul meu. Au hobby-uri și sunt mai mult decât pasionați de ceea ce fac, indiferent ce fac în afara orelor de școală: actorie, muzică, sport.

Admir puterea lor de munca si determinarea, și nu trebuie sa folosești vreun truc ca să ți-i apropii. Trebuie doar să îi lași, să le permiți să fie ei…să se poată exprima cum vor și cum simt.

Lucrurile care te linișteau, îți aduceau pacea în adolescență erau…

Muzica, marea și prezența celor apropiați în preajma mea.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația? (argumentează, te rog, de unde claritatea sau, de unde confuzia, după caz. Adică, ce anume te-a ajutat să știi foarte bine ce vrei să faci sau ce simți că te-a adus în confuzie și ce nevoi ai avea pentru a lua o decizie pe care să o simți ca fiind bună)

Întotdeauna am știut ceea ce vreau să fac…am știut încă de la începutul liceului că muzică voi face. Era ceea ce îmi doream, ceea ce îmi plăcea, deci nu am avut niciodatăîo ezitare in a alege…

Ce-ți spui tu, cel de acum, ție – celui de la 20 de ani?

Continuă ceea ce faci…ești pe drumul cel bun.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi? (cel mai bun sfat al tău, mai multe sfaturi sau ce simți, pur și simplu) 

Sfaturi nu știu dacă pot da, însă le pot sugera să încerce multe lucruri, astfel încât atunci când vor trebui să aleagă o profesie, o carieră, să fie siguri că acea profesie le place, îi reprezintă. Dacă există pasiune în ceea ce faci, vor veni și rezultatele negresit.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?