fbpx

Matei Lucaci Grunberg: Un adolescent poate să înțeleagă sau să știe mai multe decât oricine altcineva

 In YOU inspirat de ei

Matei Lucaci Grundberg este regizor. Absolvent al Colegiului Național ”George Coșbuc” și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” – secția Regie (promoția 2011, clasa Laurențiu Damian), regizează și scrie texte pentru teatru independent. Piesa ”Paravan. Două telefoane”, jucată la Godot Cafe Teatru în regia sa, a fost premiată la Gala HOP. A făcut baschet de performanță în liceu, coordonator de joc, dar a renunțat la cariera sportivă de la Clubul Dinamo pentru regia de film.

Timpul tău liber, în adolescență, arăta cam așa…

Baschet. Școală. Meditații. Film. Teatru. Baschet.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut să te învețe?

Îmi este foarte neclar ce m-a învățat școala. Cred că am învățat mai mult din activități adiacente școlii. Pentru mine nu a fost o perioadă foarte dificilă. Am absolvit Colegiul Național George Coșbuc și nu îmi amintesc prea multe. În niciun caz ceva dramatic. Mi-ar fi plăcut să facem educație politică, mai multă filosofie și poate mai multe lucruri legate de artă. Nici nu știu dacă ar fi bine, însă pe mine, asta cu siguranță m-ar fi interesat și mai mult. Există o teorie care spune că școala trebuie să te formeze, nu să te informeze. Poate dacă s-ar pune puțin mai mult accentul pe formare, lucrurile ar merge mai bine.

Ce ai învățat singur?

Enorm de multe. Școala probabil m-a format într-o anumită măsură, însă simt că am învățat multe lucruri singur. Ceea ce nu cred că este rău.

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

Iubirea. Eșecul. Despărțirile. Prima dragoste. Prima înmormântare. Pe alocuri relația cu părinții – care nu a fost dificilă, acum retrospectiv privind, însă atunci mi se părea un construct extrem de greu de înțeles.

De unde așteptai sprijin pentru ele? Și… unde l-ai găsit?

În familie și în prieteni. Am avut noroc să am și-și.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Revin la sport. Sportul m-a ajutat enorm – acolo am avut și cele mai mari succese, dar și cele mai mari eșecuri. Simt că m-a ajutat enorm – așa că ”sportule”,  îți sunt veșnic recunoscător. Admiterea la facultate a fost o mică victorie. Altfel, privind din perspectiva zilei de astăzi, restul au fost mici victorii sau înfrângeri. Dar foarte mici.

Când erai adolescent, te inspira/motiva sau îl vedeai ca pe un mentor pe….

Mentori în adevăratul sens al cuvântului nu cred că am avut. Am avut niște figuri marcante și relevante emoțional în bunicul meu, Ludwig Grunberg și în unchiul meu, Arie Grunberg. Am avut un antrenor la Dinamo, pe numele lui Victor David, am avut o întâlnire frumoasă și necesară cu regizorul și profesorul Laurențiu Damian. Într-o anumită măsură cred că am fost marcat, mai ales în adolescență, de anume personalitați cunoscute: Michelangelo Antonioni, John Cassavetes, Jason Kidd, Manu Ginobili, Alexandru Tatos, Yuri Kordonsky, Jim Morrison, etc.. Această listă ar putea să continue mult prea mult. Cert este că frecvent făceam pasiuni, poate chiar obsesii, pentru diverse personalități.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Nu a fost.

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschis față de el, trebuia să…

Fie să fie perfect normal, să vorbească normal, să nu se pună pe nu știu ce statut, fie să simt că are o greutate, o istorie, un anumit tip de prezență, care să nască instantaneu în mine o doză de respect și de curiozitate. Slavă domnului, la capitolul curiozitate, nu am stat niciodată rău.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Nu cred că este vorba de trucuri. Nu știu dacă îi înțeleg, cert este că mă interesează și nu mi-am pus niciodată problema așa. Dialogul mi-a plăcut din totdeauna și chiar de curând Directorul de Scenă Victor Ioan Frunză mi-a spus un lucru pe care îl consider extrem de pertitent și de relevant – vârsta nu este o virtute în sine. În această logică, cred că un adolescent poate să înțeleagă sau să știe mai multe decât oricine altcineva. Bineînțeles, nu chiar orice adolescent.

Crezi că au nevoi diferite față de cele ale generației tale? (Argumentează, te rog)

Probabil în ceea ce privește anumite gusturi și specificități ale acestei perioade, însă în esență cred că nevoile sunt similare: libertate, o comunitate în care să se integreze, o viață la care să aspire, anumite necesități financiare și în esență găsirea unui rost, unei meniri. Poate este o afirmație reducționistă prin care încerc să spun că la nivel superficial probabil s-au schimbat nevoile, însă în esență cred că au rămas aceleași.

Lucrurile care te linișteau, îți aduceau pacea în adolescență erau…

În general sportul. Îmi plăcea și îmi place în continuare să practic și să mă uit la sport. Probabil este elementul care îmi aduce cea mai mare liniște.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația? (argumentează, te rog, de unde claritatea sau, de unde confuzia, după caz. Adică, ce anume te-a ajutat să știi foarte bine ce vrei să faci sau ce simți că te-a adus în confuzie și ce nevoi ai avea pentru a lua o decizie pe care să o simți ca fiind bună).

În cazul meu, eu vin dintr-o familie intelectuală și artistică, așa că îmi este foarte greu să descriu cum m-am apropiat de film și de teatru. Filmul și teatrul se învârteau prin preajma mea. Cert este că cele două, la fel ca sportul, se încadrează la vocații. Nu aș vrea să spun că nu aș fi făcut nimic altceva, dar chiar cred că nu aș fi făcut nimic altceva. Poate istorie sau filosofie. Însă, în realitate, eram convins că vreau să fac film. După aceea am devenit convins că vreau să fac teatru. În viitor… Cine știe?

Ce-ți spui tu, cel de acum, ție – celui de la 20 de ani?

Acum 20 de ani aveam 10 ani așa că nu știu ce mi-aș spune. În schimb celui de acum 10 ani, probabil că i-aș spune să fie puțin mai harnic și mai disciplinat. Eram deja student la film și cred că aș fi putut să mă axez puțin mai mult pe operă și să nu mă consum/risipesc în diverse părți.

Vorbește-le în câteva cuvinte adolescenților despre cariera ta

Am terminat film și am ajuns să fac teatru. Îmi plac ambele la fel de mult, însă cumva, teatrul a fost mai primitor cu mine până în momentul de față. Am fost la multe festivaluri – uneori a meritat, alte ori – nu. Am luat mai multe premii – unele au contat, altele nu. Cel mai important lucru este că am făcut, am scris, am regizat, am montat, m-am exprimat, am intrat în dialog cu publicul – lucru care mi se pare esențial și vital. Cred că această perseverență este lucrul în care cred cel mai mult. Am divagat de la întrebare. Îmi cer scuze.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi? (cel mai bun sfat al tău, mai multe sfaturi sau ce simți, pur si simplu) 

Nu sunt în măsură să dau sfaturi. După această replică deobicei urmează sfaturi. De această dată nu urmează, pentru că chiar nu știu ce sfaturi aș putea să dau.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?