fbpx

Sergiu Costache: Este de datoria fiecărui părinte să câștige prietenia propriului copil

 In YOU inspirat de ei, YOU si parintii, YOU si societatea

Sergiu Costache este actor. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” și a debutat în scurtmetrajul Valuri, regizat de Adrian Sitaru. Cunoscut în special pentru rolul din “Mercenary: Absolution”, în care a jucat alături de Steven Seagal, Sergiu își amintește în acest interviu despre provocările adolescenței sale, despre importanța mentorilor, și despre nevoile universale ale adolescenților: compasiune, suport, iubire și prietenie, în primul rând din partea părinților. 

Timpul tău liber, în adolescență, arăta cam așa…

Îmi plăcea foarte mult să mă joc pe calculator, în special Fifa sau Footbal Manager. În rest îmi petreceam timpul cu prietenii de la bloc, sau cu cei din liceu, jucând fotbal sau mergând prin oraș, când aveam ceva bani.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut să te învețe?

Școala m-a disciplinat foarte mult. M-a învățat ce înseamnă respectul față de instituție, și față de dascălul pe care-l întâlneam la orele de curs. Mi-ar fi plăcut ca unii dintre ei să nu se fi raportat la noi ca și când am fi fost într-un continuu razboi, făcându-ne astfel să învățăm mai mult de frică, mecanic.

Ce ai învățat singur?

Singur am învățat să am încredere in mine, să-mi respect cuvântul și să nu fiu indiferent la problemele pe care le întâmpinau cei din jurul meu.

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

Cel mai greu moment de gestionat al adolescenței mele, a fost acela în care a trebuit să renunț la fotbal, din cauza unei accidentări.

De unde așteptai sprijin pentru ele? Și… unde l-ai găsit?

Deși erau împotriva acestui sport, în special mama, părinții m-au înțeles și au încercat pe cât posibil să mă ajute să trec peste acel moment, lucru care a contat foarte mult pentru mine.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Scurtmetrajul “Valuri”, în regia lui Adrian Sitaru, a fost cel mai mare succes pe care l-am avut în adolescență. Aveam pe atunci 16 ani, iar momentele din timpul filmarilor au fost destul de greu de gestionat, deoarece eram lăudat din toate părțile, iar eu nu fusesem pus până atunci într-o asemenea situație. Cu ajutorul regizorului am reușit să rămân cu picioarele pe pământ, chiar dacă filmul a avut un real succes, câștigând mai multe premii internaționale.

Când erai adolescent, te inspira/motiva sau îl vedeai ca pe un mentor pe….

După ce am realizat că-mi doream să devin actor, am început să caut inspirație în toate persoanele din domeniu de la care puteam învăța lucruri despre aceasta meserie. Ca modele pe care le-am avut atât din punct de vedere uman, cât și profesional, au fost Adrian Sitaru, Adrian Silișteanu și Adrian Titieni, ei fiind primii alături de care am lucrat la proiectul mai sus menționat.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Acela în care am aflat că soția mea era însărcinată. Deși ne doream copii, nu ne așteptam să se întâmple atât de repede, de aceea am fost puțini speriați la aflarea veștii. Cu toate acestea, am îmbrățisat cu drag ideea că aveam să devenim parinți.

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschis față de el, trebuia să…

Trebuia măcar să mă facă să cred că mă înțelege, chiar dacă, poate, nu o făcea în totalitate sau deloc. Pentru orice adolescent apropierea de adulți devine mai accesibila în momentul în care primește înțelegere din partea acestora. Și fac referire aici la persoane adulte care nu își doresc din start să se impună în fața ta, ca și adolescent, ci încearcă să găseasca o cale de mijloc astfel încât să îți ofere și ție libertate de exprimare a dorințelor și a propriei viziuni.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Așa cum spuneam mai devreme, calea cea mai facilă în încercarea adulților de a se apropia de adolescenți este comunicarea. Trebuie să îi ascultăm și să încercăm să înțelegem punctele lor de vedere, care de cele mai multe ori nu diferă în totalitate de ale noastre, doar că uneori sunt exprimate într-o maniera diferită. Cred că este foarte important să nu uităm că  fiecare adult a fost într-un anumit moment adolescent și, cu siguranță a simțit nevoia să se poata exprima liber fără să se teama că va fi judecat, pedepsit sau respins din pricina gândirii sale.

Crezi că au nevoi diferite față de cele ale generației tale? (Argumentează, te rog)

Indiferent de epoca în care trăim, nevoile emoționale ale adolescenților sunt aceleași. Au nevoie de susținere, de înțelegere și de prietenia părinților, în primul rand. Este de datoria fiecărui parinte să reușească să câștige încrederea propriului copil pentru a-i ajunge cel mai bun prieten, și de datoria societății să ofere copiilor un mediu propice pentru dezvoltarea acestora.

Astfel că, făcând o paralelă între nevoile generației mele și cea actuală, nu văd mari diferențe la nivel emoțional, ci le identific, poate, la nivel socio-cultural.

Lucrurile care te linișteau, îți aduceau pacea în adolescență erau…

Cred că îmi găseam liniștea și echilibrul în disciplina pe care o impune orice sport pe care îl practici.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația? (argumentează, te rog, de unde claritatea sau, de unde confuzia, după caz. Adică, ce anume te-a ajutat să știi foarte bine ce vrei să faci sau ce simți că te-a adus în confuzie și ce nevoi ai avea pentru a lua o decizie pe care să o simți ca fiind bună).

În clasa a XII-a, deja făcusem cunostiință cu lumea filmului, a actoriei, și stiam exact că acesta era drumul pe care îmi doream să îl urmez. Certitudinea alegerii îmi era data de faptul că pășisem într-o lume în care învățam de fiecare dată ceva nou și care nu mă constrângea în niciun fel.

Ce-ți spui tu, cel de acum, ție – celui de la 20 de ani?

Felicitări pentru ceea ce ai ales să faci, și mai ales pentru dorința de a-ți depăși condiția!

Vorbește-le în câteva cuvinte adolescenților despre cariera ta.

Mă consider un actor norocos, pentru că am avut ocazia să fac parte din numeroase proiecte, am cunoscut regizori și actori de la care am învățat să îmi respect meseria, să respect atât munca oamenilor implicați în proiect, cât și munca mea. Am avut ocazia să interpretez roluri diferite, din domenii și societăți diferite, lucru ce m-a ajutat să mă descopăr pe mine ca actor și să mă dezvolt din punct de vedere profesional.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi? (cel mai bun sfat al tău, mai multe sfaturi sau ce simți, pur si simplu) 

Urmați-vă visurile și luptați pentru împlinirea lor!

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?