fbpx

Laura Livia Grigore: Am încredere că tânăra generație va înlocui mentalitățile învechite din România.

 In YOU cu tine, YOU inspirat de ei, YOU și prin ce trec alții, YOU si vocatia pasiunea deci cariera

Laura Livia Grigore este scriitoare, artistă și inginer aerospațial. A lucrat la Agenția Spațiala Europeană, a publicat volumul The Heart is the Center of the Universe la New York și a participat la expoziții colective de artă pe plan internaționalO convorbire cu Laura despre viață, dragoste, umbră, carieră și arta imaginației este întotdeauna un puzzle de perspective, în care latura analitică și motorul creativ se joacă, în perpetuă poezie, într-un dans universal al emoțiilor care ne împing mai departe prin viață.

Timpul tău liber, în adolescență, arăta cam așa…

Am avut o adolescență frumoasă, e o perioadă din viața mea pe care mi-o amintesc cu drag. Îmi plăcea să citesc, să mă plimb, să ies în oraș cu prietenii, să merg la teatru, pasiuni cu care mă delectez, de altfel, și acum. În vacanța de vară dintre clasa a XI a și a XII a, împreună cu prietena mea de atunci, am descoperit pasiunea pentru zbor. Cred că lecțiile de planorism pe care le-am urmat pe aerodromul din Sibiu mi-au schimbat viața. Perspectiva asupra vieții, mai exact.

Sibiul e un oraș frumos. E un alt ritm al vieții acolo. Mergeam pe jos peste tot (încă fac asta). Multă istorie, activități culturale, Parcul Subarin și Pădurea Dumbrava. Are ceva magic, e un loc plăcut să fii adolescent. Mai cred și că influența germană de-a lungul secolelor și nu numai, întregul mediu multicultural, și-au pus amprenta pe felul de a fi al oamenilor. Oamenii sunt mai respectuoși, mai calmi și au fel melodios de a rosti cuvintele, lucru de care am fost conștientă abia după ce am plecat.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut să te învețe?

În liceu, aveam o profesoară de fizică, care nu ne-a învățat doar fizică, ci și câteva principii de viață: corectitudinea  și atitudinea potrivită atunci când ne confruntăm cu probleme. Lucrările de control aveau două părți: partea teoretică și rezolvarea problemelor. Pentru partea teoretică, era necesar să fii învățat formulele, pentru rezolvarea problemelor, nu. Pentru că formulele le scria chiar ea pe tablă. Era important să îți folosești mintea să rezolvi problema, având toate resursele la îndemână. Putem spune că doamna profesoară de fizică promova “equal opportunity for problem solving”!

Profesoară de română nu era nici ea adepta comentariilor învățate pe de rost, ne încuraja să avem păreri proprii. Și uite așa, la Bacalaureat, mi-am produs propriul comentariu pentru Odă in metru antic. A fost primul meu act literar.

Școala m-a mai învățat și matematică și engleză și mai apoi la Facultate, cum zboară mai exact avionul. Și tot ce nu m-a învățat școala, am învățat singură, pentru că adevărul e că mi-a plăcut întotdeauna să învăț.

Ce ai învățat singură?

Am învățat singură foarte multe lucruri, inclusiv pe plan profesional, pentru că domeniul spațial este încă unul foarte nou la noi.

Pasiunea pentru artă am descoperit-o când trăiam în Olanda. Arta e un domeniu mai liber, mai experimental. Am învățat experimentând.

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

Cred că cel mai dificil moment a fost de fapt sfârșitul adolescenței, când m-am mutat in București. Poate era teama de necunoscut sau diferențele de stil de viață. Nu îmi plăceau agitația și haosul urban. Dar m-am adaptat, pentru că Bucureștiul oferă și mai multe oportunități. O schimbare aduce avantaje și dezavantaje.

De unde așteptai sprijin pentru ele? Și… unde l-ai găsit?

Sprijinul vine de la persoanele apropiate, de la cei cărora le pasă de noi cu adevărat. Acolo îl găsim, când îl căutăm.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Adolescența mea nu a avut niciun succes răsunător, era mai mult o serie de succese zilnice. Luam note bune, eram conștiincioasă, dar era cumva natural, nu depuneam un efort deosebit pentru asta. Sentimentul de împlinire venea din micile descoperi: ce carte urma să citesc, ce scriitor am mai descoperit.

Când erai adolescentă, te inspira/motiva sau îl vedeai ca pe un mentor pe….

Întotdeauna m-au inspirat scriitorii. Nu mai îmi amintesc exact cine mă inspira în acea perioadă, pentru că inspirația se modifica constant. Dar de exemplu,anul trecut, în noaptea de revelion mi-am pus o dorință și o întrebare: pe cine mi-aș dori să văd sau să cunosc in persoană în acest an? Și răspunsul pe care mi l-am dat singură mi s-a părut amuzant, fiind destul de improbabil. Pe scriitorul portughez Antonio Lobo Antunes și pe Jason Silva. Partea și mai amuzantă e că ambele dorințe mi s-au împlinit. Cert e că am o atracție și o predispoziție către ‘influenceri’ culturali. E foarte important pe cine ne alegem ca model de viață.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Când m-am mutat în Olanda.

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschis față de el, trebuia să…

Fie o persoană de încredere.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Cred, sau sper, că îi înțeleg destul de bine, pentru că uneori nu mă simt nici eu departe de adolescență. Nu am un truc, mă apropii de toți oamenii cu care cred că aș avea ceva în comun în același mod. Cred că mă înțeleg bine cu tinerii pentru că îi tratez de la egal la egal, nu îmi plac oamenii cu o atitudine condescendentă. Vara trecută am mers foarte des la o cafenea care era frecventată de adolescenți. Mă simțeam bine acolo, beam un suc natural sau un double caramel cappuccino și îi ascultam.

Crezi că au nevoi diferite față de cele ale generației tale? (Argumentează, te rog)

Nevoile de bază sunt același, indiferent de generație. Nevoia de a fi înțeles, acceptat, de a fi iubit. Contextul clar s-a schimbat și există diferențe între generația mea și cea de acum, dar cred că este o schimbare în bine în ceea ce privește accesul la informație și oportunitățile. Poate că accesul constant la social media are și dezavantaje, dar până la urmă, tehnologia este doar o unealtă, noi decidem cum o folosim.

Lucrurile care te linișteau, îți aduceau pacea în adolescență erau…

Sentimentul pe care îl ai când zbori cu planorul este incomparabil cu orice altceva. Pentru că planorul nu are motor, zborul e lin si silențios.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația? (argumentează, te rog, de unde claritatea sau, de unde confuzia, după caz. Adică, ce anume te-a ajutat să știi foarte bine ce vrei să faci sau ce simți că te-a adus în confuzie și ce nevoi ai avea pentru a lua o decizie pe care să o simți ca fiind bună)

Îmi amintesc că în clasa a XII a, am făcut niște teste psihologice de orientare în carieră. Iar răspunsul pe care l-am primit la acele teste a fost: “Ai putea face orice”.  Lucru care m-a ajutat și nu prea… Așa că am dat la patru facultăți. Problema a fost că am intrat la toate… Și atunci chiar a trebuit să mă hotărăsc. Am ales Ingineria Aerospațială dintr-un impuls mai degrabă romantic: chiar am vrut să știu cum zboară avionul.

Ce-ți spui tu, cea de acum, ție – celei de la 20 de ani?

Că viața e minunată și surprinzătoare și nu știi niciodată unde te poate duce.

Vorbește-le în câteva cuvinte adolescenților despre cariera ta.

Cariera mea s-a dezvoltat pe trei planuri aparent diferite, dar pe care eu le consider interconectate. Am lucrat la Agenția Spațială Europeană timp de doi ani. A fost o experiență extraordinară, din punct de vedere profesional și uman. Apoi m-am întors în țară și m-am apucat serios de scris și de artă. În 2015 am publicat The Heart is the Center of the Universe la o editură din New York.

Pe latura artistică, am colaborat cu o galerie din Spania și am participat la expoziții colective în Paris, Barcelona, Madrid, Roma. Am colaborat și cu galerie din Milano, am mai participat și la o expoziție în Cordoba, în Spania.

Anul acesta, am fondat The Truth Project, un proiect interdisciplinar și transfrontalier. Este pentru prima dată când încerc să combin cele trei domenii.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi? (cel mai bun sfat al tău, mai multe sfaturi sau ce simți, pur si simplu)

Doresc să le transmit că pot fi exact ceea ce vor să fie. Că ei sunt viitorul,că au puterea de a modela acest viitor, că educația este foarte importantă. La fel și cultura. Că banii sunt doar un mijloc, și nu scopul final. Și că succesul în viața se poate măsura și în acțiuni prosociale. “Kindness is cool” e un motto bun.

 

 

 

 

 

 

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?