fbpx

Ce se întâmplă în creierul tău atunci când părinții tăi se ceartă

 In YOU si parintii, YOU si societatea

Când eram copil, certurile părinților mei se asemănau, uneori, cu un ciclon care sugea tot aerul dintr-o încăpere. Mama țipa la tata, spărgea borcane sau pahare, și arunca amenințări zguduitoare. Accesele ei nervoase mă făceau să îngheț. Când tata pleca la muncă, sau oriunde altundeva, de altfel, mă simțeam neprotejată. Ani mai târziu, când partenerul meu și cu mine am decis să avem copii, am luat hotărârea drastică de a nu ne certa niciodată în fața lor. 

Psihologul E. Mark Cummings, de la Universitatea Notre Dame, crede despre copii că sunt ca niște containere sau bureți pentru emoții. Copiii sunt extrem de atenți la emoțiile părinților, din nevoia de informare cu privire la statusul siguranței lor primare în cadrul familiei. Când comportamentele parentale sunt distructive (și disruptive), efectele negative asupra psihicului și emoțiilor copiilor pot dura o viață întreagă.

Conflictul este o parte firească în experiența vieții de zi cu zi, așa că întrebarea dacă părinții se vor certa sau nu este pur irelevantă. Este vorba în schimb de felul în care conflictul este exprimat și soluționat, și mai ales de felul în care conflictul îi face pe copii să se simtă și să evolueze sănătos sau nu. Să fie martori la anumite feluri de conflict poate fi benefic pentru copii, atunci când sunt expuși și la rezolvarea conflictului de către părinți, pentru că pot crește integrând soluționarea problemelor ca o parte esențială pentru maturizare. 

Însă atunci când vorbim de conflicte distructive, Cummings și colegul său Patrick Davies, de la Universitatea din Rochester, indentifică tactici toxice de comunicare pe care părinții le aplică și în relația cu copiii: agresiune verbală, insulte, amenințări cu abandonul, agresivitate fizică, bătaie, izolare, evitarea dialogului, abandonul efectiv, minimizarea problemelor și minciuna. 

Atunci când părinții recurg repetat la strategii ostile pentru a își gestiona relația problematică, unii copii pot deveni anxioși, preocupați, pot trăi în frică, în umilință și teroare, și pot dezvolta tulburări depresive pe fond traumatic. Alți copii pot reacționa cu agresivitate, furie și disperare, dezvoltând probleme de comportament acasă și la școală. Pe de altă parte, avem un spectru larg de probleme cu somnul și sănătatea fizică (dureri de stomac, dureri de cap, boli psihosomatice fără aparentă explicație medicală). Stresul acut din viața lor le poate disturba capacitatea pentru atenție sau atenție distributivă, generând probleme de învățare și de integrare în societate. Majoritatea copiilor crescuți în medii instabile și marcate de conflicte au probleme serioase în adolescență și în viața adultă în a forma relații sau prietenii stabile și sănătoase. 

Cert este că, copiii nu se obișnuiesc și nu dezvoltă imunitate la astfel de comportamente toxice. 

Alte studii arată că ei percep și stochează emoțional problemele din familie încă de la vârsta de 6 luni. Tinerii care ajung la vârsta de 19-20 de ani în aceste medii nu reacționează diferit la conflict nici cu înaintarea în vârstă, relevând faptul că aceste lucruri nu se schimbă. 

Majoritatea acestor conflicte nu au legătură cu copiii, ci cu modul defectuos în care adulții gestionează relațiile și viața de familie. 

Care sunt soluțiile pentru a ajuta părinții să rezolve conflictele în mod sănătos, să mențină o relație sustenabilă și să ofere un model comportamental adecvat de soluționare a problemelor pentru copii?

Practică empatia

O relație empatică presupune să te pui în situația celeilalte persoane și să le arăți suport, înțelegere și compasiune, ascultându-i, fără a emite judecăți în detrimentul lor sau atacuri personale. De exemplu – Îmi dau seama că e dificil pentru tine să muncești atât și să nu ai cum să petreci mai mult timp cu copii…

Ferește-te de a face acuzații

Evită să presupui că cealaltă persoană din familie, sau copilul tău, are intenții negative. Pornește discuția în mod matur, și amintește-ți că nimeni nu e perfect. De exemplu – Știu că nu ai încercat să întorci copiii împotriva mea…

Amintește-ți că sunteți în aceeași echipă

…iar o echipă soluționează probleme împreună. Așterneți conflictul pe masă și cercetați-l ca pe o problemă matematică, mai curând decât să căutați un vinovat pentru asta. În acest fel, responsabilitatea este împărțită.

Critica (constructivă, desigur) funcționează doar atunci când o persoană poate schimba ceea ce s-a întâmplat deja

Dacă un deadline pentru o înscriere la un curs, sau un eveniment important a fost ratat, discutați despre ce se poate face de aici încolo, și cum poate fi o situație similară gestionată pe viitor. Aruncarea de vină și acuzele nu pot repara un fapt consumat. 

În cele din urmă, esențial de reținut este că orice conflict neaplanat este toxic pentru familie și pentru copii deopotrivă: dezacordurile, dezamăgirile, exasperarea – toate pot fi gestionate mai bine cu blândețe.

 

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?