fbpx

Robe Cristian: “Cred că trebuie trezită un fel de rebeliune în adolescenți prin care să înțeleagă că după 18 ani pot lua deciziile singuri”

 In YOU inspirat de ei, YOU si vocatia pasiunea deci cariera

Robe Cristian este v-logger, Youtube host, actor și muzician, dar și gazda unui Podcast la Radio You. Un adolescent cu o creativitate debordantă, structurată metodic printr-un program de studii și de emisiuni și activări media generoase, Robe se consideră un influencer atipic. A vorbit cu noi în acest interviu despre ramificațiile carierei sale artistice la început de drum, despre cum e să ai o relație la distanță la 18 ani, și despre cum poți, la aceeași vârstă, să îți dai proverbialul șut în fund de sub tutela decizională a părinților, și să îți urmezi, cu pasiune și încredere, propriile așteptări. 

 

Timpul tău liber în adolescență arată cam așa…

Îmi trăiesc acum adolescența, dar timpul meu liber în ultima vreme a cam dispărut. Am un sfat: nu faceți mai multe decât puteți duce!

Mă trezesc la 6:15 dimineață, îmi fac încălzirea, mănânc. De la 7 dimineața, când se deschide sală merg la sală până la 8:15. După, merg acasă, mai mănânc ceva, îmi pregătesc ghiozdanul pentru facultate. La 9:30 cel târziu trebuie să plec spre facultate, și stau acolo de la 10 până la 8 seara. La 8 seara îmi sună alarmă special că să le spun profesorilor că trebuie să ies din curs pentru că am emisiune, iar de la 8:30 seara am emisiune timp de 30 de minute, și după ajung acasă să îmi fac temele sau am repetiții cu trupa. Deci sunt undeva la 18-19 ore de muncă continuă în fiecare zi, și timpul meu liber nu prea mai există. Timpul meu liber e atunci când vine iubita mea în țară sau mă mai duc eu în Anglia.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut sa te învețe?

Pe lângă lucrurile legate de literatură si de istorie, școala și liceul m-au învățat că nu mereu facem lucruri care ne plac – și să am răbdare. Doișpe ani de zile m-a învățat, și am reușit sa accept că sunt pe lumea asta lucruri care nu îți vor plăcea și că totuși trebuie să le faci.

Mi-aș fi dorit să mă învețe să fiu om, mai degrabă decât să mă învețe cum să fiu elev. Sistemul educațional nu face profesorii să fie prietenii elevului, ci să fie superiorii lui. Nu am remușcări sau regrete asupra liceului, doar ca mi-aș fi dorit să fi mers o dată la liceu de plăcere pentru profesori sau pentru ore. Doar pentru doamna mea diriginta m-aș fi dus.

Ce ai învățat singur?

Singur am învățat, de fapt, ce mi-au spus părinții mei și nu am ascultat niciodată. Sunt două lucruri total la întâmplare care îmi vin in minte. Mama îmi spunea că atunci când îți dorești cu disperare un lucru nu o să îl ai niciodată și atunci când îți îndepărtezi gândul, lucrul ăla o să vină spre tine. Al doilea lucru e că mereu când mergeam cu taică-miu să cumpăr jucării sau mergeam în parc și acolo erau tarabe de jucării, mereu mp duceam la prima tarabă și îl întrebam: “Îmi iei asta?” și tata îmi spunea: “Îți iau o jucărie, dar doar una. Nu o lua pe prima pe care o găsești, uită-te la toate variantele și alege după.” Și mereu făceam ca mine, o luam pe prima și după găseam ceva care îmi plăcea mai mult. Am înțeles singur că așa e și în viață, trebuie să vezi toate opțiunile ca să nu ratezi ceva mai bun.

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

În momentul de față traversez una dintre cele mai dificile perioade ale adolescenței mele. De-asta mi-a și fost greu să dau interviul ăsta. Pe lângă faptul că ieri a plecat iubita mea din țară din nou, a venit doar pentru câteva zile, am picat a doua oară traseul la examenul de șoferi. Prima dată l-am picat înainte să ies din parcare, nici nu făcusem cinci metri, și asta m-a dărâmat foarte tare pentru că pe atunci nu plecase încă iubita mea la facultate și mi-aș fi dorit sa iau carnetul și să o plimb cu mașina. Până la urmă l-am reprogramat și l-am picat si acum, din motive care nu țin de mine. Câteodată viața îmi aruncă niște lucruri pe care trebuie doar să le accept, practic ghinion. Ar trebui să mă obișnuiesc mai bine cu ghinionul și cu lucrurile pe care nu le pot gestiona dar totuși mi se întâmplă.

Probabil cel mai de căpătâi moment din adolescența mea a fost plecarea iubitei mele în străinătate. Am realizat cat de singur sunt de fapt, cât de mult timp petreceam cu ea și că mi-am lăsat prietenii de-o parte. Având niște principii, n-am putut sa mă duc imediat după ce a plecat iubita mea și să le spun: “Băi, acum că a plecat, ajutați-mă, mă simt singur”, având în vedere că nu le-am mai dat atâta atenție. M-am luptat destul de tare cu răbdarea și cu dorul, am învățat ce înseamnă să te doară.

De unde așteptai sprijin pentru ele? Și… unde l-ai găsit?

Așteptam sprijin de la prietenii mei. Într-un final s-a aflat că pleacă și au venit ei la mine. Am niște prieteni extraordinari și nu s-au simțit niciodată forțați să vină la mine și m-au sprijinit oricum, cu toate că nu le-am mai dat atâta atenție atunci cand am început să am o relație serioasă și să fac cu iubita mea lucrurile pe care le făceam cu ei.

Cu examenul auto cred că trebuie să găsesc sprijin în mine. E strict o problemă de moment, o chestie psihică, trebuie doar să mai am răbdare, să mai îndur și să mai încerc.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Cred că odată ce m-am apucat de v-logging a început tot. Tot, adica feeling-ul ăsta de semi-vedetă, de a mă ști lumea prin mall, de a mă opri lumea pe stradă, de facut poze, de dat autografe. E o experiență care schimbă complet un adolescent. Îmi place că am un public foarte larg de oameni care nu mă văd ca un simplu influencer, ci ca pe un om care vrea să facă ceva și face ceva puțin mai diferit de alții și are o gândire ceva mai matură. Mă bucură treaba asta.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Acum un an, când aveam 17 ani, am avut un spectacol în alt oraș și am oprit la o benzinărie pe drum, mi-am luat ceva de mâncare și m-a întrebat tipa de la casă: “Ce pompă?” și am zis: “Ce pompă ce?” și ea a spus: “Ce pompă aveți?” și nu înțelegeam, nu le aveam cu mașinile și nici acum nu le am și a zis: “N-ați alimentat?” la care eu am răspuns: “Ba da, dar am plătit” și după am realizat că de fapt femeia credea că am venit cu mașina și atunci am simțit un fel de trecere, un “hop”.

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschis față de el, trebuia să…

Fiind un copil încăpățânat, nu prea am lăsat asta să se întâmple. Cred că un copil are nevoie să învețe singur. Să se lovească cu capul de probleme și să învețe. În viață e ca la teatru: trebuie sa știi teoria, să asculți de părinții tăi, să înveți, dar în același timp e degeaba daca nu urci pe scenă ca să greșești și să înveți din greșelile tale.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Fiind generația mea îi înțeleg destul de bine, pentru ca am trecut prin tot ce ar putea să treacă un adolescent, mai puțin prin chestii catastrofale. Mă bucur ca fac lucrurile pe care le fac; fiind un artist tânăr, cu atât mai mult pot să ma apropii de generația tânără pentru că ea caută să își rezolve problemele prin artă si divertisment și simt că pot să îi ajut.

Lucrurile care te liniștesc, îți aduc pacea sunt…

Nebuniile. Probabil e o chestie foarte nocivă, o “antireclamă”, ca să spun asa, poate chiar că e ceva greșit să fac asta public despre mine, dar să fac prostii ma relaxează cel mai tare. Având un program atât de ocupat, ma relaxează să îl rup puțin și să mă duc la o petrecere sau să fug la mare într-o seară fără să spun nimănui, să mă tatuez fără să spun părinților. Îmi arată că viața nu e numai așa cum o trăiesc acum și poate fi trăită și in alt fel și mă ajută să rup puțin bariera si să mă gândesc că acum muncesc atât de mult ca să pot să ajung să îmi trăiesc viața așa cum o fac din când în când. Cred ca oricine are nevoie de lucruri de genul ăsta, mai ales generația noastra care e cea mai fun și cea mai plină de prostii. Prefer să trăiesc consecințele unei acțiuni, decât să regret faptul că n-am făcut-o.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația?

Nu cred că trebuie să știi ce vrei să faci în a XII-a, cum nu cred că trebuie să știi ce vrei să faci la 30 de ani sau în a V-a. Nu cred că e o vârstă anume, fiecare are norocul lui. Indiferent de ce clasă ești, nu căuta cu disperare ce vrei să faci. Eu nu știam in a XII-a ce voiam să fac. Cântam cu trupa și totuși nu știam dacă să dau la Conservator că mă gândeam că nu am voce, voiam să dau la ASE, și până la urma m-am apucat de actorie strict pentru că îmi plăcea de o persoană de acolo și până la urmă într-un festival de teatru mi-a zis cineva că am ridicat o sală întreagă cu o singură replică și atunci mi-am pus un semn de întrebare și m-am gândit că poate chiar îmi place să fac chestia asta. Nu este un moment anume în care să trebuiască să știi ce vrei sa faci. E o preconcepție. Poți să îți dai seama la fel de bine la 30 de ani sau la 40 de ani. Poți să nu îți dai seama niciodată, și asta înseamnă că scopul acelui om e să faca altceva în viața lui, nu să își găsească o carieră.

Ce-ți spui tu, cel de acum, ție – celui de la 20 de ani?

Mi-aș spune: “Trezește-te, sper că în ăștia doi ani cât ai jucat și ai cântat, nu ți-ai luat-o în cap. Fii la fel de pur si la fel de plin de viață ca la 18 ani și nu-ți face niciodată iluzii că e imposibil să schimbi lumea. Mereu are un scop sa lupți și mereu există un scop pentru care trebuie să lupți.”

Poveșteste-le adolescentilor despre cariera ta în cateva cuvinte.

E mult spus că am o carieră. Am venit să fac cursuri câteva luni la actorie pentru că îmi plăcea de o fată, între timp ea a plecat și ne-am și despărțit și eu mi-am continuat cursurile, am fost într-un festival de teatru și oamenii mi-au spus că sunt priceput, a început să-mi placă, am făcut în continuare trei ani, am intrat la actorie, am facut câteva video-uri pe Youtube care au făcut câteva sute de mii de vizualizări, m-a contactat cea mai mare casă de discuri de România pentru un contract cu trupa, am primit o emisiune live pe Youtube de luni până vineri. Cred că la asta se rezumă cariera mea.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi?

Faceți ce vă place. Mi-am dat seama că în viață nu e greu să faci ce îți place, e greu să găsești ce îți place. Odată ce ai găsit fix lucrul care îți place nu mai simți că muncești și simți doar că te distrezi. Așa că nu faceți lucruri doar pentru că v-au spus părinții. Cred că trebuie trezită un fel de rebeliune în adolescenți prin care să înțeleagă că după 18 ani pot lua deciziile singuri, indiferent că e mai greu. Da, e greu. Dar e posibil.

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?