fbpx

Sunt o persoană pozitivă care își caută locul în lumea asta mare

 In YOU si parintii, YOU si societatea

Adolescența pentru mine este perioada în care încerc să îmi găsesc propriile definiții pentru ceea ce este în jurul meu, perioad în care încerc să mă definesc – dar nu prin a mă încadra într-un tipar de genul o tipă hippie, ci mai mult prin a realiza și a alege ceea ce cred, care îmi sunt opiniile, ce îmi place la mine și ce aș dori să schimb sau să îmbunătățesc.

Adolescența pentru mine este clișeică, este un moment din viață care este descris că fiind unic, minunat, mulți spunând că această perioadă a fost una din cele mai frumoase perioade din viața lor. Nu spun că nu o fi neapărat adevărat dar sincer această descriere a pus destul de multă presiune pe umerii mei de-a lungul adolescenței,  pentru că în zilele, săptămânile, chiar lunile în care nu simțeam că se întâmplă ceva extraordinar, că nu mă distrez la maxim sau că nu îmi fructific timpul făcând ceva util, mă gândeam “la naiba, dacă acestea sunt printre cele mai unice și frumoase momente, cum o să fie restul vieții?!”

Învăț și am învățat multe lucruri care mi-au fost spuse, dar nu le-am înțeles cu adevărat până nu le-am trăit pe pielea mea. Am învățat că schimbarea vine din om și că cei din jurul lui îl pot influența sau ajuta destul de puțin dacă omul respectiv nu își dorește, abia după ce mi-am schimbat perspectiva din care priveam ceea ce se întâmplă în jurul meu și felul în care ascultam sfaturile primite. Cum, când și de ce nu am deslușit, dar am simțit atunci când s-a întâmplat.

Dacă ar fi să mă gândesc la niște sfaturi care s-au lipit totuși de mine ar fi că: orice om e bun la ceva, bunătatea este mereu bine primită și că într-o oarecare măsură nu tu alegi ce faci în viață și că viața alege ce face cu tine.

Dacă ar fi să dau un sfat aș spune că nu trebuie să îți fie frică să faci ce ți se pare interesant. Ceva ce nu te caracterizează acum te poate caracteriza în viitor, și orice persoană s-a aflat la un moment dat în ipostaza de începător. De asemenea, cred că pentru o adolescență echilibrată nu trebuie să te iei foarte în serios dar nici să fi complet nepăsător, cumva să fi mereu un pic deasupra liniei de plutire.

Dacă adulții nu s-ar focusa atât de mult pe a ne face să îi ascultăm și ar încerca mai mult să ne asculte, relațiile între părinți și adolescenți, oameni în general, s-ar îmbunătății. Nu zic că adulții ar trebui să facă ceea ce le spunem, ci să fie deschiși cu adevărat în a ascultă opinia noastră nu pentru a ne răspunde încercând de multe ori să ne corecteze opinia ci pentru a înțelege ceea ce credem.

La sfârșitul zilei toți vrem puțină înțelegere. Mi-am auzit de multe ori prietenii spunând că ar vorbi cu părinții lor, dar că oricum nu ar înțelege sau doar i-ar certa sau s-ar enerva. Recunosc însă că trebuie să oferim înapoi înțelegerea pe care o dorim căci dacă le-am acorda părinților mai multe șanse ar putea să ne surprindă.

 

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?