fbpx

Nu închide ochii la Bullying

 In YOU și prin ce trec alții, YOU si societatea
Încă din generală, dar mai ales de când am început liceul, am observat că un adolescent are majoritatea problemelor în cadrul școlii. Între pereții în care un viitor adult ar trebui să se dezvolte cel mai mult și să-și aleagă drumul de viitor, uneori, lucrurile iau o întorsătură nefericită.
Din fericire pentru mine, n-am avut niciodată experiențe directe cu fenomenul de bullying. Mereu am ales sa fiu colega care se înțelege bine cu toată lumea, care este plăcută de toată lumea și nu m-am încadrat intr-un singur grup de oameni sau o categorie din clasă. Astfel, am ajuns fără să vreau un spectator la agresiuni verbale sau, din păcate, până și fizice și mereu simțeam ceva in interiorul meu care îmi spunea să intervin, să fac ceva pentru a opri conflictul. “Lasă-i, că-i o cearta de copii și nu e treaba ta”.
Cei mai mulți tăceau și își vedeau de treaba lor, așa că asta am facut și eu.
Acum, la liceu, am observat ca bullying-ul e mai frecvent și că fiecare încearcă să-și găsească modalitatea proprie de a se afirma in colectiv. De această dată, am ajuns chiar eu să am conflicte cu persoana cea mai puțin plăcută din clasa și, de fiecare dată, regretam. Ajungeam acasă, reflectam la ceartă, mă puneam in pielea colegului și ajungeam să mă întreb “de ce te-ai certat și tu cu el/ea?” “Era necesar?” “De ce mă simt atât de rau dacă eu am câștigat cearta și colegii m-au sprijinit pe mine?”
Pentru o perioadă, am vrut să aplic strategia cu care am venit din școală: să tac, să pun privirea in pământ și să merg mai departe; dar, în scurt timp, am început să fiu mai deranjată de abilitatea colegilor de a se pune împreună și a jigni o persoană rămasă singură decât eram de conflict în sine.
Voiam să fac ceva, să schimb ceva, dar cum? Cum poți schimba mentalitatea a 20 și ceva de colegi și cum poți să previi consecințele bullying-ului asupra celui agresat? Prea multe întrebări și prea putine posibilități cu succes garantat, asa că am ales să schimb ceva la mine mai întâi.
Începând cu acea zi, am început să îi zâmbesc colegului izolat, să construiesc dialoguri cu el/ea, să închid un ochi când, inconștient, reușea să mă enerveze și, cel mai important, să îi mustrez pe cei care își făcuseră un obicei din a-l jigni.
Din ce am văzut, lumea consideră că acest fenomen este între două persoane: victimă și agresor, dar, ca spectator, știu că și restul lumii e implicat în conflict și suntem la fel de vinovați ca agresor pentru efectele negative care rămân cu victima. E alegerea ta dacă vrei să te conformezi cu majoritatea și să nu faci nimic, să accepți efectul de turma, sau să faci ce e mai greu, dar totuși ce e bine, și să încerci să schimbi ceva care e incredibil de greșit.
Schimbarea începe cu noi și chiar cred că oamenii, mai ales copiii, au nevoie să învețe să empatizeze mai des cu cei din jur, să înțeleagă că toți avem probleme și să accepte asta, să învețe sa ierte.
Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?