fbpx

Inteligența emoțională: ce este și cum să o accesezi și dezvolți?

 In YOU cu tine, YOU inspirat de ei

Pentru a înțelege mai bine conceptul de inteligență emoțională, trebuie să ne oprim asupra teoreticienilor, Gardner, Peter Salovey și John Mayer, care au reușit să explice în detaliu felul în care putem imprima inteligență emoțiilor noastre.

Acesta nu este un lucru nou; de-a lungul anilor, chiar și cei mai înverșunați teoreticieni ai IQ-ului au încercat să aducă emoțiile în teritoriul inteligenței, în loc să considere că între “inteligență” și “emoție” există o contradicție între termeni.

Thorndike, un psiholog renumit pentru influența sa in acestă ramură, propunea ideea că un anumit aspect al inteligenței emoționale, ineligența socială (capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți) este la rândul său un aspect al IQ-ului unei persoane. Alți psihologi ai vremii au acordat o conotație mai cinică, considerând-o capacitatea de a manipula pe ceilalți. Niciuna dintre aceste conceptualizări ale inteligenței sociale nu i-a influențat pe teoreticienii IQ-ului, drept pentru care, în 1960, a apărut un manual de o mare importanță, care cuprindea teste de inteligență ce declarau inteligența socială drept un concept “inutil”.

Dar inteligența personală nu poate fi ignorată, tocmai pentru că are o latură intuitivă și una de bun-simț.

De exemplu, când Robert Sternberg, un psiholog de la Yale, le-a cerut oamenilor să descrie o “persoană inteligentă”, capacitățile de a se descurca în practică se numărau printre principalele trăsături incluse pe listă.

Studiul mai sistematic al lui Sternberg l-a făcut să revină la o concluzie a lui Thorndike: anume că inteligența socială este altceva decât inteligența academică și că este o parte extrem de importantă în a-i face pe oameni să reacționeze bine în situațiile practice cu care sunt confruntați pe viață. Printre tipurile de inteligență practică apreciate la locul de muncă, se numără și acea sensibilitate care le permite managerilor eficienți să intuiască mesajele implicite.

În ultimii ani, tot mai mulți psihologi au ajuns la concluzii similare, fiind de acord cu Gardner:

Vechiul concept de IQ, care se concentrează pe abilitățile lingvistice și matematice și care reprezenta un factor predictiv al succesului la școală sau ca profesor, în cazul în care testul IQ era trecut cu bine, s-a dovedit din ce in ce mai ineficient, fiindcă nu ține cont de faptul că viața continuă și dincolo de porțile instituțiilor de învățământ.

Acești psihologi, printre care se numără Sternberg și Salovey, au încercat să formeze o imagine mai largă asupra inteligenței, reinventând-o conform necesităților pentru reușita în viață. Salovey include inteligențele personake ale lui Gardner în definiția de bază pr care a dat-o inteligenței emoționale, extinzând aceste capacități la cinci domenii principale.

Primul este cunoașterea emoțiilor personale.

Conștientizarea de sine – recunoașterea unui sentiment atunci când se manifestă – este piatra de temelie a inteligenței emoționale. Incapacitatea de a observa adevăratele noastre sentimente ne lasă pradă acestora. Cei care au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sunt mai cumpătați, având un simț mai sigur în privința deciziilor personale – de la persoana cu care se căsătoresc până la cariera pe care o urmează.

Următorul domeniu este gestionarea emoțiilor.

Stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie potrivite contextului reprezintă capacitatea de a construi conștientizarea de sine (capacitatea de a ne calma, de a scăpa de anxietate, depresie și irascibilitate). Cei care nu reușesc să se stăpânească sunt confruntați permanent cu dezamăgiri, contrar celor care se pot reechilibra și ajusta conform situațiilor respective.

Motivarea de sine.

Punerea emoțiilor în serviciul unui scop este absolut esențial  pentru motivarea de sine, stăpânire, creativitate. Autocontrolul emoțional-amânarea recompenselor și înăbușirea impulsurilor-stă la baza reușitelor. Capacitatea “de a fi pe fază” duce la performanțe. Aceștia au tendința să fie mult mai productivi și mai eficienți în tot ceea ce întreprind.

Următorul, recunoașterea emoțiilor în ceilalți, adica empatia, se clădește pe baza conștientizării de sine emoționale, este funamentul “capacității de înțelegere a celorlalți”. Cei empatici sunt mai atenți la semnalele sociale subtile care indică nevoile sau cerințele ceorlalți. Aceasta îi face să fie mult mai potriviți pentru profesiile care presupun grija față de ceilalți (profesori, social workers, manageri).

Ultima capacitate, manegementul relațiilor, este arta de a stabilii relații, înseamnă în mare parte capacitatea de a gestiona emoțiile celorlalți. Contribuie la o mare popularitate, la spiritul de conducere și la eficiență în relațiile interpersonale. Cei care excelează în aceste abilități sunt cel mai probabil mai iscusiți în crearea unui context social pozitiv-adevăratele vedete pe plan social.

Evident, oamenii au capacități diferite în fiecare dintre aceste direcții, unii dintre noi își pot stăpâni mai bine propria anxietate, dar sunt relativi incapabili să reducă anxietatea altcuiva.

Baza pentru nivelul capacităților noastre este una neurală, dar creierul este foarte maleabil, învățând mereu.

Carențele la nivelul capacităților emoționale pot fi remediate, cu efortul cuvenit.

 

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?