Cum arată dragostea în carantină?

 In YOU cu tine, YOU și prin ce trec alții, YOU si societatea

Cred că putem să spunem că viața tuturor a luat o întorsătură drastică în această săptămână. De la rutina zilnică adolescentină: mergem la școală/liceu/facultate, poate la o cafenea după și acasă să lenevim puțin…la 2 săptămâni în casă, fără ieșit, cursuri online (măcar e mai ușor să chiulești așa), Netflix fără să avem mustrări de conștiință. 

În teorie sună foarte bine, nu? Ei, noi știm că, de fapt, lucrurile nu stau chiar așa. Această autoizolare are its “perks” și “setbacks”. Dar cum rămâne cu relațiile? Iubiții? Iubitele? Dacă ții cont de el/ea, ai știi că, best dar și worst case scenario ar fi să păstrați distanța pentru aceste două săptămâni. Cam greu, cam foarte greu aș putea spune (din propria experiență).

Mă aflu în aceeași situație ca multe cupluri care aleg siguranța și sănătatea în locul râvnei de a se întâlni.

Ce e mai frustrant e că ești atât de aproape, dar atât de departe totuși. Gândul că ai putea să te strecori pentru câteva ore, doar să o/îl vezi, să vă uitați la un film, nimic ieșit din comun, te omoară. Ce ar putea fi așa rău? Păi ar fi. Poate intri în contact din greșeală cu cineva infectat în drum spre el ea și nu te pui în pericol doar pe tine, ci și pe cel iubit. Pare o joacă, dar nu e. 

Cei care au o relație normală, fiind în același oraș, măcar au mai avut ocazia să se întâlnească înainte de acest haos mondial.

Cum rămâne cu cei care au relație la distanță, cei care, au fost nevoiți să se întoarcă acasă pentru a fi în siguranța locuinței lor și nu și-au mai văzut partenerul/partenera de atât de mult timp?

Gândiți-vă, s-au întors acasă, cu dorul stocat deja de ultima dată când s-au văzut, acum kilometrii nu le mai stau în cale, ba mai mult, un virus. Eu mă aflu printre aceste cazuri și vă spun sincer, e teroare. În sfârșit acasă, la câteva străzi distanță, nu l-am mai văzut de o lună jumătate, inima îmi spune una, creierul alta.

Se întâmplă în mine o confruntare cel puțin similară cu Primul Război Mondial.

Încerc să fiu rațională și să îmi pun pauză la sentimente, până la urmă vorbim de o pandemie, stare de urgență în România, nu pot să fiu așa inconștientă. Dacă am rezistat o lună la distanță, rezist două săptămâni în autoizolare, mă gândesc că dacă i-aș periclita sănătatea, aș fi și mai amărâtă și, până la urmă, acest dor care se adună puțin câte puțin în inimă, face ca momentul întâlnirii să fie de neprețuit. O să treacă și o să fim recunoscători când o să ne revedem, realizând că, în ciuda a ce credeam, să te întâlnești cu persoana iubită este un privilegiu. Știți cum se zice – nu apreciem niciodată ce avem decât atunci când nu îl mai avem. 

Așa cum pot eu, puteți și voi, până la urmă trăim în era tehnologiei. În loc să ieșiți la o cafea, sunați-vă pe FaceTime, beți cafeaua tot împreună, trimiteți-vă filme la care să vă uitați amândoi și sincronizați-vă să le începeți simultan. Jucați-vă QuizUp, Triviador în timp ce stați și vorbiți la telefon. Sunt atâtea opțiuni, dacă vrei să le cauți, evident că nu se compară cu interacțiunea obișnuită, dar haideți să ne chinuim puțin. 

Să privim pozitiv asupra problemei care provoacă atât de multă panică și să găsim alternative fun, antrenante.

În aceste săptămâni putem să ne descoperim un nou hobby, o carte mișto, un serial interesant (What if, Mindhunter-Netflix), un film (Lucky number Slevin, The mind of Aaron Hernandez, O.J. Simpson vs The People-Netflix).

Trebuie să facem puțin haz de necaz, este o perioadă, we can do this! Sănătatea proprie și a celor dragi primează #rezistăm!

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?