Ne-am despărțit exact înainte de carantină

 In Uncategorized, YOU și prin ce trec alții

Dragostea e definită ca un sentiment puternic de afecțiune pentru cineva/ceva.

Încă de la începuturile culturii populare, se spune că prima ființă a fost androgină, anume și femeie și bărbat. O legendă spune că acea ființa a fost despărțită de către un zeu, formându-se astfel ambele sexe. Interesant, nu? Oare de aceea ne simțim incompleți până când nu ne găsim “jumătatea”? Iar când simțim că am găsit-o, dar din cauza unor circumstanțe neprevăzute, suntem obligați să plecăm de lângă ea, devenim, încă o dată, incompleți?

Îmi doream să îmi găsesc persoana mea, pe care să o iubesc și care să îmi facă sufletul să zâmbească din nou. Care îmi stârnește curiozitatea și pasiunea pentru viață.

Mai știi cum e să ai fluturași? Să te simți ca un copil care, în sfârșit, primește mult așteptata ciocolată? Este cel mai frumos sentiment, dar si cel mai dureros.

El mă făcea să râd, să râd cu o poftă de viață pe care uitasem că o pot avea. Mă ținea în brațe și știam că sunt în cel mai sigur loc. Credeam că mi-am găsit iubirea din filme, la care toate adolescentele aspiră, experiența completă de a fi la facultate. Simțeam lucruri pe care poate nu le simțisem niciodată, dar realitatea cruda și-a făcut simțită prezența și am fost nevoiți să ne luăm “la revedere”.

La revedere pentru că, ne vom vedea iar. Când? Nu știu.

Dar el va fi mereu cu mine, pentru că îl voi purta în inima mea. Așa că, l-am sărutat pentru o ultimă dată, s-a urcat în tren și a plecat. Am simțit că a luat o parte din mine cu el, iar amintirile noastre se scurgeau pe obrajii mei îmbujorați de la frig. Deși sunt acasă, eu pe el îl vedeam a fi “acasă”. 

Ar fi fost mai ușor, dacă aș fi putut ieși cu prietenii la un suc, la un film, la o plimbare, să îmi iau gândul de la el, dar sunt blocată in casă, iar în mintea mea e doar el. Așa că încerc să îmi ocup timpul cu altceva, dar cu orice ocazie mă uit la pozele cu noi și mă întreb ce ar fi putut ieși.

Nu realizasem cât de ușor te poți scufunda în sentimente și singurătate, dar poate acesta este momentul în care trebuie să mă cunosc mai bine pe mine însămi, să mă iubesc și să mă accept în totalitate așa cum sunt, pentru că daca nu o fac eu, cum ar putea el sau oricine altcineva? 

A te despărți de cineva, fix înainte de a intra in auto-izolare, poate fi atât un blestem, cât si un noroc imens.

Pentru că ai cu adevărat timp pentru tine, pentru nevoile tale. Poți să citești cartea aia care s-a prafuit de la cât ai lasat-o pe raft, să te concentrezi și să te dedici studiilor tale și poate chiar să descoperi pasiuni noi, dar amintirile și gândurile te trag înapoi.

Îți dorești să îi simți sărutul încă o dată, să te uiți în ochii lui și să ii spui că te face cea mai fericită persoană, să îți pui capul pe pieptul lui și să simți cum îi bate inima, să îl simți lânga tine. Doare? Da. Mi-aș dori să fie aici cu mine? Cu siguranță.

Dar trebuie să prioritizez alte lucruri acum și să mă pun pe mine pe primul loc, iar dacă într-adevăr este persoana mea, ne vom regăsi, încă o dată. Nu mă pot lăsa să cad în această stare de angoasă și de melancolie și nu poți nici tu.

Sunt experiențe care ne marchează, ne ajută să creștem și care ne fac să realizăm că trăim. Lasă-te să simți. Lasă-te să fii adevăratul “tu”. Iar poate timpul ne va lăsa să fim “noi”, din nou.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?