fbpx

Îți amintești când îți doreai ceea ce ai acum?

 In YOU cu tine

Poate te plângeai, și tu, înainte de pandemie, de lipsa timpului: pentru a te distra mai mult, pentru a fi împreună cu prietenii tăi, pentru a te plimba de mână cu iubitul/ iubita, pentru a termina de citit Harry Potter sau pentru a vedea toate sezoanele din serialul preferat. Poate te mâhnea când ai tăi îți spuneau că nu au suficienți bani pentru a-ți lua un noy smartphone, pantofi noi sau pentru a-ți permite să bei în fiecare zi după școală cafeaua la pub-ul ăla cool unde se duceai colegii tăi. 

Sentimentul că nu avem niciodată destul este prezent în mulți dintre noi.

Toți ne dorim mai mult și e firesc. Însă, important este să nu lăsăm acest sentiment să ne domine, să anuleze bucuria a tot ceea ce deja avem și, în linie cu asta, să ne întrebăm dacă ceea ce ne dorim este într-adevăr pentru bucuria noastră sau este doar o nevoie falsă de a fi în rând cu societatea și cu cerințele ei, de multe ori, superficiale. 

Probabil, undeva, cineva a auzit că vrem timp, a auzit toate plângerile din fiecare fereastră de Whatsapp de genul “Te sun eu mai târziu, nu pot acum” sau “Nu înțeleg ce zici, nu-mi stă capul la asta acum, am o mie de chestii de făcut“; a auzit toate discuțiile de pe holurile liceului în care le spuneai colegilor că maică-ta nu te lasă la concertul ăla mișto pentru că ai Bac-ul anul ăsta și fiecare timp liber e numai bun pentru meditații și iar meditații: “Offf, ce-aș vrea să nu mă mai încurce școala asta!”.

Trei rotiri de baghetă magică și Buuum, ai timp! Și pentru concert, dar și pentru școală. Pentru concert online, că na, nu se poate să le ai pe toate, nici acum. Și nu le vei avea niciodată, dacă nu vei aprecia ce ai fix acum, în momentul ăsta.

Experiența bizară a unui concert online

Apropo de concerte, zilele astea am văzut un concert online cu una dintre formațiile mele preferate, The Mono Jacks. Au fost mai multe lucruri bizare pentru prima experiență de genul ăsta, atât pentru ei, cât și pentru privitori. Doi dintre membrii trupei erau într-o sală, ceilalți doi în sala de desubt. Chiar dacă au ieșit din case pentru a merge la studio, au ținut să respecte limitarea de distanță recomandată în aceste zile. După fiecare melodie au adresat publicului câteva cuvinte și au afirmat și ei că se simt ciudat, că știu că vorbesc cu niște oameni care-i urmăresc, dar că se uită doar la o cameră video. 

Am zis mereu că energia de la un concert live nu are grad de comparație. Mie concertele îmi fac foarte bine. Și aici a fost o energie incredibilă, au fost aproape 3k de oameni care au urmărit, care aruncau cu inimioare în fereastra live-ului, care cereau bis, aplaudau virtual și erau recunoscători pentru cadoul făcut de trupă fanilor. Eu nu-mi puteam stăpâni lacrimile și am postat un comentariu în care am întrebat dacă mai este cineva căruia îi vine să plângă. Și erau mulți.

Am trăit același lucru când am dansat în casă într-o zi. Nu știu exact cum să descriu sentimentul, o combinație între bucuria că fac lucrul respectiv, dar și o tristețe profundă că lucrul ăla nu se mai poate întâmpla în realitatea de dinainte de pandemie: dansul într-un club și concertul… în aer liber. 

Aș vrea să rămâneți cu câteva chestii din articolul ăsta:

Să apreciați ceea ce aveți deja, în felul acesta, vor veni și lucrurile de care mai aveți nevoie;

Gândiți-vă bine dacă aveți nevoie, dacă vă aduce cu adevărat bucurie (DOAR VOUĂ) tot ceea afirmați de multe ori că vă doriți;

Adaptați-vă fără rezistență la ceea ce trăiți, așa vă veți putea bucura cu adevărat de fiecare clipă, să vă opuneți nu ajută la absolut nimic, iar flexibilitatea de a vă adapta vă va ajuta foarte mult și pe viitor;

Rămâneți copii, chiar dacă, poate această perioadă vă va maturiza puțin mai devreme decât credeați. Le puteți avea pe ambele, trust me!

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?