fbpx

Cum să identifici primele semne de abuz în relații intime

 In YOU și prin ce trec alții, YOU si societatea

Dacă pentru unii carantina înseamnă o pauză și un prilej pentru a-și pune viața în ordine, pentru alții poate însemna opusul, poate însemna momentul în care nu mai au cum să evadeze din propria viață de acasă, momentul în care limitele și barierele impuse pot fi dărâmate cu un singur cuvânt, în care nu mai au unde să fugă și nici unde să se ascundă. Ceea ce societatea nu ne-a învățat, însă, este că nu avem motive pentru care să fugim și să ne ascundem, ci trebuie să luptăm.

Da, asta este realitatea. Și ce este cel mai trist este faptul că mulți dintre noi nici nu realizăm când suntem abuzați, fie pe cale fizică, verbală, sexuală, financiară sau psihologică. Da, prin atât de multe și diverse tipuri de abuz poate trece o persoană, iar din păcate, acea persoană, este de cel mai multe ori, o femeie. 

O femeie care a început drumul alături de agresorul ei fără să știe ce poate deveni cel de lângă ea. O femeie care probabil și-a dedicat mult timp și forță interioară pentru a avea o relație sau o familie frumoasă alături de acel om, care ulterior, a devenit chiar inamicul ei. 

Întrebarea este cum putem identifica abuzurile pe care le primim, pentru că de multe ori suntem absorbite în viața agitată de zi cu zi, în scuzele neîncetate primite sau în cele pe care ni le spunem singure, în speranța unei schimbări care este posibil să nu mai vină niciodată și în prea puținele și rarele momente de fericire care șterg cu buretele multe alte lovituri pe care le-am încasat poate chiar fără să realizăm. 

Astfel, identificarea problemelor la timp poate preveni iadul care va urma. Recunoașterea faptului că ne aflăm într-o relație abuzivă și depășirea fricii cu care trăim constant ne pot salva atât de agresor, cât și de noi înșine. 

Prima înjurătură, prima ceartă puternică, primele semne de posesiune și prima palmă, cu siguranță nu se vor limita doar la primele, acestea vor continua atât cât tu le vei permite. În momentul în care simți că trebuie să fii atentă la orice cuvânt sau acțiune pe care o faci pentru ca el să nu se enerveze, să nu țipe, să nu creeze scandal sau să nu te bată, atunci aceasta este o formă de abuz. În momentul în care sfaturile se transformă în reproșuri, părerile în impuneri, iar luarea decizilor tale, în decizile lui, te afli într-o relație abuzivă.

În momentul în care simți că nu poți face nimic bine pentru cel de lângă tine, că nu apreciază nimic din ce faci, că criticile au înlocuit mare parte din complimente și discuții, atunci este momentul să îți pui câteva semne de întrebare. Dacă ești umilită, dacă nu ți se respectă părerile, iar reușitele tale sunt puse la zid în loc să fie susținute, dacă te controlează constant și are impresia că îi aparții, în niciun caz că ești egala lui sau că formați o echipă, este momentul să îți măsori posibilitățile, să îți iei inima în dinți și să îl confrunți sau să pleci dacă ai posibilitatea.

Una dintre cele multe forme de manipulare la care sunt expuse femeile este aceea că omul de lângă ea, care a devenit de fapt agresorul din ecuație, are puterea de a o face să se simtă nebună, să aibă impresia că ea este de vină pentru comportamentul lui și că ea îl face să ajungă în starea aceea deplorabilă, iar femeile, ori din dragoste, ori din disperare, ajung să creadă lucrul ăsta și să îl accepte.

Pentru că femeia are puterea de a accepta și de a trece peste multe de dragul relației, de dragul celuilalt, de dragul celor din jur sau al copiilor câteodată, ea mai trebuie doar să învețe când să spună și stop. 

O altă formă de manipulare destul de frecventă în rândul cuplurilor abuzive este amenințarea.

Amenințarea cu sinuciderea, cu omuciderea, cu urmăririle, tot felul de amenințări care se declanșează fix în momentul în care femeia are puterea de a spune stop. Pentru că agresorul nu concepe ca aceasta să ducă o viață liniștită fără el, dar nu o lasă să aibă această viață nici alături de el, din păcate.

Cine este mai puternică: cea care stă sau cea care pleacă?

Pentru că cea care stă îndură toate acestea ori asupra unor amenințări, ori de dragul lui, ori din cauza unui șantaj emoțional, ori pentru relația lor în care a investit mult. Iar cea care pleacă trăiește de obicei toată viața cu frică, frica de a nu fi omorâtă, urmărită (pentru că un agresor, tot un agresor rămâne), frica de a nu fi cauza unei sinucideri, frica de a nu mai avea unde să stea, frica de a nu mai păți ceva asemănător, lipsa de încredere în orice om, în orice bărbat pe care îl va mai cunoaște și cel mai rău, lipsa de încredere în propria persoană. Să vedem acum, cine este mai puternică: cea care stă sau cea care pleacă?

Ideea de a fi conștient asupra faptului că respectul pentru celălalt și, mai ales, respectul de sine joacă un rol foarte important în relația ta, este o idee cu care trebuie să ne conturăm fiecare interacțiune cu cei din jur, iar în relațiile abuzive acest respect a dispărut sau nu a fost niciodată acolo. Treaba noastră este să identificăm imediat momentul în care nu mai suntem respectate, tratate la fel, momentul în care absolut tot se schimbă sau, dacă este posibil, semnele de la începutul relației cu celălalt. 

Este ușor să vorbești despre asta, să scrii despre asta, să judeci și să critici acțiunile persoanelor care trec sau au trecut prin așa ceva „de ce ai stat?”, „de ce nu ai plecat când ai văzut că se schimbă?”, ”de ce nu te-ai impus”, „și-o caută cu lumânarea”, „dacă și l-a ales, să se spele cu el pe cap”, ”oricine întreg la minte ar fi plecat în locul ei”, „dacă stă înseamnă că îi place” și pot continua așa la nesfârșit pentru că astea fac parte doar din cele 5% comentarii pe care le-am auzit despre cele care sunt în situația asta, iar cele mai multe venind chiar de la alte femei și de la bărbați care au impresia că a abuza o femeie nu este ceva nefiresc, ci din contră.

Multă lume știe ce se întâmplă în spatele ușilor închise, iar această multă lume nu numai că nu oferă niciun fel de suport moral, ci aproape că se bucură, vorbesc despre viețile și alegerile femeilor de parcă ar fi un serial turcesc care merită comentat după fiecare episod, vorbesc de parcă în casa aia, în spatele ușii de la intrare nu se află o persoană adevărată agresată verbal, fizic, psihologic și în cine știe câte alte moduri….doar vorbesc.

Nu spune nimeni că nu există bărbați care trec prin același calvar, dar în momentul de față abuzurile față de femei au o rată mult mai ridicată și de aceea astăzi este despre ele.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?