fbpx

(Poeme) Fragmente de gânduri din carantină

 In Ficțiune

Îmi atârn picioarele la jumătatea oceanului

Îmi măsor distanța dintre degetul mare și index

Și mă întreb cât e ceasul.

Contrar principiul de incertitudine a lui Heisenberg

Mă găsesc în aceleași poziții exacte în fiecare noapte.

Și mă întreb cât de multe gene îmi pot împleti sub un minut.

Astăzi plouă și a început sa mi se legene umbra.

De câte ori pot visa același vis?

Mă opun gândirii cu toată tăria, dar pare singurul lucru pe care pot sa îl fac astăzi.

Începe sa îmi apară un tremur în voce,

Consecință a lipsei de comunicări

Și se răspândește tremurul transformat în unde

Și undele în zvâcniri constante ale unui suflet în moarte clinică.

Totul pare un scurtmetraj alb-negru

Și secvențele de lumină se răresc;

Astăzi mă simt oarecum pierdută .

 

Nu mi-am dat seama că au apărut țânțarii

Și oglinzile par atât de îndepărtate.

Revelații asupra condiției umane sunt inundate

De reverii nestăpânite.

Aștept zilnic să privesc cum apune soarele

Deși nu am reușit până acum sa ies afară,

Iar draperiile sunt prea strânse.

Mâine, poate.

 

Tot ce îmi doresc este câte o clipă de claritate

Din când în când,

Ca să uit de efectul de oglinda creat in căldură pe asfaltul înăbușit.

Mâine, poate.

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?