fbpx

De ce ne dorim să fim altcineva?

 In Sănătate emoțională, YOU cu tine, YOU și prin ce trec alții, YOU si societatea

Eram la o petrecere cu prietenele mele și ne jucam un joc pe o aplicație, în care erau diverse întrebări sau provocări pentru fiecare. La un moment dat, venise întrebarea: “Dacă ai putea fii altcineva pentru totdeauna sau să rămâi tu, ce ai alege?” Toate cinci am votat, iar doar două dintre noi (eu și încă o prietenă) am ales a doua variantă. M-a întristat și m-a pus pe gânduri în același timp rezultatele voturilor. M-am simțit pentru o secundă chiar narcisistă, poate mi se pare mie că sunt prea bună. Oare chiar vor atât de mulți adolescenți să fie altcineva? Oare e greșit sau anormal să vreau să fiu eu? 

În ziua de azi, presiunea socială îngreunează umerii adolescenților, standardele pe care noi încercăm să le atingem și prin care credem că o să obținem satisfacție, de fapt ne îneacă întreaga imagine de sine. Ne creează sentimente de frustrare, complexe de personalitate și discrepanțe între sinele nostru și sinele ideal (în viziunea noastră).

De aceea și prietenele mele au ales să fie altcineva. Nu am căutat motivele din spatele deciziei lor, dar acestea sunt infinite. De la standardele fictive de frumusețe, până la popularitate, materialism și așa mai departe. 

Toate acestea sunt generate de incapacitatea de suficiență. Incapacitatea de a fi mulțumit cu tine, de a te iubi, de a avea încredere în tine. Teoriile din psihologia socială susțin că noi, oamenii, trăim și ne formăm prin a face comparații cu alți oameni. Cheia acestor comparații este persoana cu care te compari, tocmai pentru a nu ajunge să dezvolți asemenea impedimente psihologice cu privire la sinele tău. 

Mereu auzeam faptul că societatea știrbește autonomia, integritatea și principiile adolescenților, dar niciodată nu credeam că poate fi atât de vizibil. Ba mai mult, nici una dintre noi nu a părut surprinsă, ca și cum era normal să vrei sa fii altcineva, mai bogat, mai popular, mai inteligent, mai frumos. 

Și eu, ca oricine altcineva, am anumite neajunsuri cu privire la persoana mea, probabil că am avut dorința de a mă înlocui, dar sigur când eram mai mică. Multe prietene mă întreabă cum pot să fiu atât de fericită cu mine, în general, cum pot să am curaj să ies nemachiată în parc, să pun o poza needitată pe rețelele de socializare? Ele se simt urate, prea grase, prea slabe, inferioare și culmea ironiei, nu sunt deloc așa. Îmi cer sfaturi și mai ales opinii în legătură cu anumite nemulțumiri la ele și de fiecare dată le spun să înceteze să se compare cu un individ ale cărui viață, personalitate și capacitate sunt necunoscute în adevăratul lor sens.

Poți să te compari cu prietena ta, cu prietenul tău, cu fratele tău (pentru că îi cunoști dincolo de efecte, smooth, machiaje, haine scumpe) în ideea de a fi o sursă motivațională, să te ambiționeze să fii cea mai buna varianta a ta. Asta le-am spus unora dintre ele cu o altă ocazie. M-au ascultat, iar drept dovadă, în dimineața anterioară jocului, una dintre ele mi-a spus că a început să citească o carte de Zola, pentru că s-a gândit că dacă și eu pot, ea de ce nu ar putea?

Cum pot sa fiu satisfăcută de sinele actual? Pentru că, pe parcursul adolescenței mele am realizat că tocmai aceste imperfecțiuni, aceste lucruri “atipice”, mă fac specială. Fie ele legate de aspectul meu, de conflictele din familie, de prietenii mei, tot. Am învățat să mă iubesc pe mine, tot pachetul, să le îmbrățișez. Iubirea de sine nu se produce peste noapte, așa cum ne dorim toți, ci prin exercițiu zilnic, printr-un proces psihologic în care te forțezi sa găsești frumusețe în ceea ce-ți displace la tine. Am început prin a mă trezi dimineața, a mă uita în oglinda și a încerca sa îmi iau toate imperfecțiunile la rând și să găsesc doar adjective pozitive în a le descrie. 

Acneea mea mă face mai specială, mă face curajoasă, este semnul maturizării. Cearcănele mele sunt dovezi ale nopților nedormite datorate învățatului pentru examene, pentru BAC, chiar și cele în care poate plângeam, dar și cele pe care le petreceam cu prietenii. Nasul meu mai mare decât cel al modelelor de pe Instagram este ciudat de proporțional cu forma feței mele, dacă ar fi mai mic, aș arăta ciudat, ca și când aș suferi de sinuzită. Sprâncenele mele sălbatice, puternic pigmentate și imposibil de pensat sunt râvnite de alte fete care nu au deloc, sau care și le conturează cu creionul. 

Picioarele mele extrem de slabe, pe care înainte mi-era rușine să le descopăr purtând o fustă, acum sunt “piesa de rezistență”, îmi dau un aer atletic. Apoi am continuat prin a accepta complimentele din jur, ceea ce înainte nu puteam. Spuneam că toți vor să profite de mine, să mă vrăjească, să se pună bine pe lângă mine. 

Mi-am schimbat atitudinea față de mine, mă îngrijeam la fel de mult, dar cu alt mindset, mă îngrijeam pentru mine, ca să-mi mențin frumusețea, atât exterioară cât și interioară. Mă uitam la tot felul de TEDTalks, despre cât de sănătos psihic este să fii îndeajuns pentru tine, să te iubești întâi tu pe tine și după să cauți iubirea altcuiva. Am început să pun din ce în ce mai puțin preț pe iluzoriile aspirații pe care mi le creasem ca efect al societății. Atunci când credeam că eu sunt ghinionistă, în orice aspect al vieții mele, m-am gândit că mereu există cineva care e mai nefericit, mai puțin norocos și decât mine. De ce să dorești să fii altcineva când ai ocazii infinite pentru a îmbunătăți ceva la tine, a consolida anumite caracteristici indezirabile?

Ce garanție ai că dacă ai fi altcineva ai fii mai fericit, mai împlinit? Niciuna!

Aparențele înșeală mișelește, iar noi trebuie să vedem dincolo de inițialul strat roz al vieții altuia, să ajungem la “substanță”. Este esențial să nu acționezi din invidie sau gelozie, aceste sentimente îți vor servi drept stimulenți pentru o perioadă foarte scurtă de timp, deloc productivă psihologic pentru tine. Nu ca să îi demonstrezi altei prietene că ai citit mai multe cărți decât ea, că ai slăbit mai mult, ci pentru că tu ai vrut sa îți dezvolți sfera cunoștințelor, să mănânci mai sănătos și așa mai departe. Nu sunt nici pe departe mulțumită în totalitate cu sinele actual, dar sunt mândră de mine pentru că am început aceasta călătorie, a cărui rezultat final probabil o sa îl aflu la bătrânețe.

Cel mai mândră de mine sunt pentru că am încetat să mă compar cu oameni care provin din total altă lume. 

Niște TEDTalks care pot ajuta în acest proces: 

Niște filme foarte interesante și marcante:

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?