fbpx

Diferențele financiare în cercul de colegi la școală – un motiv de stres pentru copii

 In Scoala in lume, YOU și prin ce trec alții

Dintotdeauna am fost înconjurată de copii care aveau resurse forte mari de la părinții lor. În clasele I-VIII am învățat într-o școală cunoscută din București pentru famililile bune care își aduceau acolo copii, iar liceul l-am făcut în una dintre cele mai “bogate” zone ale orașului, într-o instituție, cunoscută, la fel, pentru copii “de bani gata”. Evident că în ambele locuri am găsit și oameni cu venituri medii sau chiar mici, dar preponderent, toată copilăria și adolescența mea am trăit printre persoane cu o situație financiară bună și foarte bună. 

Am avut foarte mare noroc că niciodată nu am fost genul de om care să fie înebunit după firme, machiaje, haine/încălțări, accesorii sau lucruri scumpe, în general. Sunt, de fapt, o tipă destul de simplă, pentru că nu mi s-au părut importante nimic din toate acestea, ceea ce poate uneori a fost un dezavantaj, dar de cele mai multe ori, consider că mi-au fost mai de folos lucrurile pe care am ales să pun accent, în detrimentul celor superficiale, cum le numesc eu. 

Am fost și eu ca ei, până nu am mai fost. Au existat tone de momente în care am simțit lipsa banilor pe care îi avusesem în trecut, dar nu pentru că nu aș fi avut tot ce îmi doream în continuare, ci pentru că în jurul meu existau colegi și prieteni care aveau mult mai mult decât le-ar fi trebuit de fapt. 

Nu voiam genți, haine, make-up, bijuterii, telefoane/alte gadgeturi sau lucruri fizice neapărat, unde pot să spun că m-am simțit câteodată pe dinafară a fost atunci când se mai întâmpla să nu am bani să ies în oraș sau să stau la o cafenea după liceu cu colegii sau să mănânc cu ei sau să ies în club.

Acolo pot spune să am simțit diferența cel mai tare, cât și la lucrurile pe care le făceau în mod obișnuit în familie, cum ar fi să-și comande mereu mâncare din oraș, orice ar fi avut chef, să meargă mereu în vacanțe foarte scumpe (în care și eu obișnuiam să merg când eram mică, dar care după o vârstă au încetat să mai existe) să iasă oriunde în oraș, să iasă mereu la film sau să facă orice ar fi avut chef. Lucrurile de genul acesta mă uimeau, pentru că deși reușeam și eu cumva de cele mai multe ori să particip cu prietenii mei la majoritatea acestor activități, de aproape fiecare dată aveam câte 30 de lei în portofel, ceea ce nu se compara cu sumele pe care ei le aveau în acele momente. 

Una peste alta, niciodată nu m-am simțit exclusă sau defavorizată în vreun fel, eram mereu chemată la ieșiri și mergeam aproape de fiecare dată, dar asta pentru că am și părinți care făceau tot posibilul să nu îmi lipsească nimic (lucru care le-a și ieșit) și prieteni foarte mișto care nu țineau cont de banii pe care îi aveam (majoritatea) și, cel mai important, care erau acolo pentru mine. 

Normal, că am încercat să mă focusez pe viitorul meu și pe lucruri care să mă țină cumva ocupată, dar care să îmi și aducă bani. Am început în clasa a 11-a cu un internship plătit, urmând un job care îmi trebuia pentru CV-ul de la facultate, iar după ce am intrat la facultate mi-am căutat și am mai făcut un internship și încă două job-uri. De mică mi-a plăcut să mă simt independetă, iar asta se datorează într-o oarecare măsură și nevoii de a fi la nivel cu ceilalți, dar și dorinței de a crește cât mai repede într-o persoană cu o carieră de succes, cu experiență și cu idei cât mai pertinente și valide. Am realizat cu timpul că eu va trebui să încep mai repede să îmi construiesc viața profesională, decât colegii sau prietenii mei cu situații financiare mai bune, pentru că așa funcționează lumea. 

Din fericire asta a fost povestea mea cu diferențele de venituri, care, până la urmă, a avut un final fericit, dar din păcate, există multe alte cazuri care sunt mult mai dure și mai nedrepte, în cadrul unitățiilor de învățământ, din cauza situației economice. 

Cunosc persoane marginalizate, evitate și batjocorite din cauza felului în care erau îmbrăcați, din cauza telefonlui pe care îl aveau sau din cauza altor lucruri materiale nesemnificative, de fapt. 

Din păcate, copii pot fi foarte răi, iar școala este un mediu prielnic unde își pot evidenția răutățile și miștourile vis a vis de alți colegi, care încet-încet își pierd din încredere, din stima de sine, din motivație sau ambiție și care pot ajunge să aibă chiar un comportament conflictual dacă trece prin diferite traume, bullying intens sau orice altă formă de a îl face să-i fie rușine cu cine este.

Grupurile de elevi pot fi foarte influențate, așa că de multe ori dacă un copil mai popular și “bogat” vrea să îi facă rău unui coleg mai “sărac” (pun în ghilimele pentru că eu nu consider că există copii bogați sau săraci d.p.d.v financiar, deoarece nu au proprii bani), are această posibilitate întorcând grupul în potriva lui, lucru complet plauzibil printre elevii care sunt învățați sau se consideră îndreptățiti datorită banilor pe care îi au. 

Este o mare problemă în școlile din România în ceea ce privește părinții mai mult, care nu au timpul sau nu se gândesc să își educe copii în așa fel încât să știe că indiferent de situația financiară a unei persoane nu ar trebui ca acesta să fie tratat diferit, mai ales batjocorit și că oricât de multe resurse au de gând să le dea copilului lor, acesta nu ar trebui și nu are niciun drept de a-și folosi banii sau situația, pentru a face rău altcuiva. 

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?