Cum să ne alegem facultatea în 2020?

 In Scoala in lume, YOU cu tine, YOU și prin ce trec alții, YOU si societatea

Experiența mea în ceea ce privește facultatea a fost una destul de tumultoasă. Am decis să dau la teatru, dar, în același timp, pentru că știam că nu este nici cea mai ușoară admitere, cât nici cea mai sigură opțiune, am ales să mă pregătesc și pentru comunicare și relații publice, jurnalism și publicitate la Universitatea din București, unde, se dădea, de asemenea, admitere (nici aceasta nu a fost foarte ușoară). 

Este adevărat că mi-am sacrificat majoritatea timpului din clasa a 12-a cu multe meditații pe săptămână, atât pentru bac, cât și pentru cele două admiteri, dar, uitându-mă retrospectiv, sunt mândră de mine că m-am pregătit intens, pentru că dacă nu aș fi făcut așa, nu aș fi ajuns să îmi placă ceea ce fac. 

La teatru nu am intrat, din păcate. Am fost destul de dărâmată și foarte supărată pe mine pentru că am picat, deși nu a ținut neapărat de cât de “bună” eram, dezamăgirea m-a mâncat ceva timp după. 

În schimb, am reușit să intru la FJSC la buget, adică a două mea opțiune după UNATC, ceea ce mi-a mai domolit sentimentul de incapacitate pe care-l dezvoltam față de propriul sine. Am pornit cu gândul că nu va fi cine știe ce și că o să fie o facultate destul de ușoară, fiind convinsă că mă voi pregăti și că la anul voi da din nou la actorie. Nu a fost așa. Spre surprinderea mea a fost destul de dificil primul an, m-am simțit de multe ori provocată (într-un sens bun) să îmi descopăr și alte laturi și să îmi pun mintea la contribuție în probleme logice. 

A început să îmi placă foarte mult aproape tot ce am învățat anul acesta (cu mici excepții “că de, nu poți să le ai pe toate”). Am avut și profesori ok la majoritatea cursurilor și seminariilor și m-am simțit foarte atrasă de câteva materii super interesante. Mai mult decât atât, mi-am dat seama că mă și descurc, că îmi dau seama de unele chestii și “că mă duce capu’” cum s-ar zice, pe domeniul ăsta.

Toată viața mea am detestat sistemul de învățământ din România, pentru că extrem de multe materii sunt inutile. Nu am găsit plăcere în a învăța pe moment doar ca să iau o notă bună și deși au existat lucruri care mi-au părut cumva utile, în sensul în care îți conturau cât de cât cultura generală, majoritatea gimnaziului și a liceului am fost înconjurată de materii/profi/programe care îmi displăceau.

Astfel, faptul că o dată în viața am găsit ceva care să îmi și placă, unde să întâlnesc și unii profesori ok și la care să simt că mă și pricep cumva, a fost o revelație pentru fiecare părticică din corpul meu, care a luptat împotriva sistemul de învățământ încă din prima zi. 

Mă pot numi norocoasă, pentru că, din păcate, am prietene care indiferent dacă au rămas în țară sau au ales să studieze în afară, s-au confruntat cu realizarea faptului că nu le place ceea ce studiază, că nu se simt în concordanță cu tipul de predare din alte state, că nu se integrează sau că vor să facă complet altceva. 

Așadar, o prietenă o plecat în Olanda pentru a studia computer science (mai mult de gura părinților), dar pe parcurs și-a dat seama că nu asta este ceea ce vrea să facă în viitor, așa că la jumătatea anului a renunțat și a ales să se pregătească pentru arhitectură, moment în care a știut că asta vrea să facă cu adevărat, pentru că i-a plăcut foarte mult.  Oricum își dorea să părăsească țara, dar acum a intrat în Anglia pe profilul pe care ea l-a ales. 

Altă prietenă a plecat tot în Olanda, dar nu a putut să se obișnuiască cu modul de predare și de învățare pe care îl avea facultatea respectivă. A picat câteva examene și, deși a muncit foarte mult pentru a rămâne acolo, a știut că nu este neapărat pentru ea. S-a întors în România, și-a dat timp de gândire o perioadă, pentru a putea reflecta asupra factorului declanșator, și-a dat seama că nu este compatibilă cu programul la care a fost, așa că a aplicat (și a fost acceptată) la aceeași universitate, dar pe un alt domeniu, cu o structură diferită. 

O altă amică de-a mea a intrat la Universitatea București la o facultate, care deși părea bună pe moment pentru ea, pe parcurs a realizat că vrea din răsputeri să își poată urma visul inițial. Astfel, după câteva luni a renunțat să se mai ducă pentru a se putea pregăti intens pentru drept, ceea ce a vrut să facă din prima. 

Ultima, dar nu cea din urmă, este o prietenă care s-a pregătit toată viața ei pentru a pleca la studii în străinătate, urmând o școală și ulterior un liceu cu specific european, unde la sfârșitul acestuia a dat IB-ul (bacul internațional) și a intrat în Marea Britanie la facultatea dorită pe profilul dorit. Totul a fost ok, până când a ajuns acolo și a realizat că nu se integrează foarte bine. Nu avea prieteni, se simțea singură, nu făcea mai nimic și era mai mereu foarte tristă. Campusul ei este la două ore distanță de Londra, este destul de mic și nu prea avea mare lucru de făcut, iar asta nu e tocmai ușor în momentul în care pleci din București, unde ai mereu opțiuni și prieteni cu care să iți petreci timpul. Plângea des și lua în considerare foarte serios să renunțe, să se mute la o altă facultate sau să se întoarcă în țară. În schimb, cu timpul, a ajuns să cunoască cam pe toată lumea din grupul românilor de acolo, așa că a reușit să iasă din perioada aceea “dark” cu ajutorul oamenilor și a ocupării timpului. Deși nu i-a fost ușor, încet-încet s-a adaptat, iar acum se distrează foarte tare cu cei de acolo care i-au devenit și prieteni între timp. 

Ce vreau să spun prin toate aceste exemple este că deși ar fi minunat să ne găsim, să intrăm și să ne și placă din prima ceea ce vrem, de multe ori nu este tocmai ușor, ci este ceva de muncă pentru a reuși să știm ce ne face fericiți. Îi felicit pe toți norocoșii care au nimerit din prima absolut toate criteriile pentru a continua facultatea pe care au vrut-o, dar îi felicit de două ori mai tare pe cei care nu s-au oprit din căutat chiar dacă au întâmpinat dificultăți și care au muncit și au reușit să se pună înapoi pe picioare oricât de greu le-ar fi fost. 

Trebuie să înțelegem că renunțarea, realizarea faptului că nu îți este bine, că nu îți place, că vrei să faci altceva sau că ai nevoie de o pauză, sunt în regulă și normale, sunt mult mai mulți în situațiile astea decât ți-ai putea imagina. Nu este de blamat dacă planurile nu îți ies așa cum ai fi vrut. 

Este important să conștientizăm că în joc este viitorul nostru, adică lucrul pe care o să-l facem pentru următorii zeci de ani, teoretic, așa că nici părinții, nici prietenii, nici iubitul, nici nimeni, ci doar tu trebuie știi ce vrei să faci, iar încercările nu sunt o rușine, ci o laudă și un beneficiu, pentru că mai bine încerci până găsești ce te atrage, decât să rămâi blocat într-o zonă pe care o detești.

În același timp, este de admirat să lupți pentru ce ești sigur, oricât de greu ți s-ar părea, pentru că de multe ori drumul este mai anevoios ca atunci când ajungi unde îți dorești să fii pregătit și să te poți bucura din plin de munca ta. 

Așadar, oricum ar fi, facultatea nu este pentru nimeni o alegere de pe azi pe mâine, ci una pentru care ai nevoie de timp, deci este OK dacă treci printr-o perioada grea, este ok să iei o pauză și să te gândești la ce vrei să faci. 

Alegerea facultății nu este întotdeauna ușoară, iar la cei care este mă bucur foarte mult, dar ideea este să nu renunți oricât de greu ți s-ar părea, pentru că vei găsi ceea ce cauți.  

 

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?