Cum să comunici cu părinții care nu sunt deschiși la ideea de terapie?

Mental Health – o prioritate în 2021!

Mulți adolescenți se luptă cu gândul că, deși își doresc să primească ajutor specializat și simt nevoia de a vorbi cu cineva, părinții nu vor fi de acord cu dorința și decizia lor de a face terapie.

În primul rând trebuie să te felicit pentru decizia matură și responsabilă pe care ai luat-o în vederea rezolvării problemelor cu ajutorul unui specialist. Nu mulți au curajul și sensibilitatea de a-și recunoaște starea dificilă prin care trec și de a dori să o depășească într-un mod sănătos, pornind de la interior.

Este adevărat că trăim în vremuri complet diferite față de părinții noștri și că modalitatea multora dintre ei de a trece peste problemele care îi măcinau atunci, nu includea ajutor specializat, așa că atitudinea lor contra unui lucru pe care nu îl cunosc și cu care nu sunt deloc familiari, nu este tocmai surprinzătoare.

Deși trebuie să fim un pic înțelegători și cu ei, este într-adevăr deosebit de frustrant atunci când cineva nu te ia în serios și nu înțelege ceea ce tu încerci să-i explici, mai ales când este vorba despre tine, despre sentimentele tale și despre nevoile pe care le ai.

De cele mai multe ori oamenii dragi au impresia ca tot ceea ce fac este spre binele nostru, în special atunci când suntem încă în adolescență, dar există și momente când uită sau ignoră faptul că de fapt noi ne cunoaștem cel mai bine.

Există, astfel, câteva modalități prin care ai putea vorbii cu părinții tăi despre ceea ce simți și, cine știe, ai putea chiar să îi convingi că terapia este răspunsul la problemele tale.

1. Înainte de a deschide subiectul și de a porni o conversație cu ai tăi, documenteaz-te cât de bine poți și organizează-ți ideile.

• Scrie undeva motivele pentru care îți dorești să faci acest pas. Notează-ți îngrijorările pe care le ai cu privire la sănătatea ta mintală și răspunde la întrebarea: „Cum crezi că un psiholog te poate ajuta?”. Asta te poate ajuta să îți comunici argumentele într-un mod controlat, concis și clar.
• Poți vorbii cu psihologul de la școala ta. În perioada asta, în cazul în care psihologul respectiv este unul deschis la o astfel de comunicare, ai putea să ai o ședință online de terapie cu el/ea, în care să îi prezinți problema. Fiind specializat, acesta te poate îndruma spre o conversație sănătoasă cu părinții tăi și te poate ajuta să le explici cât se poate de bine prin ce treci.
• Încearcă să le aduci câteva informații despre modul în care te simți și poate chiar să încerci să pui un diagnostic. Fie că îți întrebi psihologul de la școală sau că alegi să cauți pe net, poate reușești să pui un nume problemei tale și să le arăți, astfel, că rezolvarea se găsește în terapie.
• Încearcă să cauți câțiva psihologi înainte, ca să le poți arăta părinților tăi. Întreabă-ți prietenii/colegii care au avut experiența asta, caută online, întreabă oameni apropiați sau de pe rețelel sociale dacă cunosc sau știu pe cineva care este bun.
• În cazul în care este necesar, poți să încerci și să îți dai seama cum veți plăti. Banii sunt adesea o adevărată barieră în calea ajutorului, astfel că efectuarea unor cercetări poate ajuta la evitarea acestui obstacol.

2. Vorbește cu părinții tăi

• Găsește un moment privat și potrivit, astfel încât să ai toată atenția lor.
• Explică-le. Fă-i să înțeleagă că stările acestea trebuie tratate, exact ca orice altă afecțiune! După ce s-au așezat, descrie-ți gândurile și sentimentele care duc la această cerere legată de terapie. De exemplu, dacă ești deprimat, încercă să le spui de cât timp și ce a declanșat asta (în cazul în care îți dai seama). După ce ai expus felul în care te simți, poți să le spui că ai găsit o potențială soluție: să discuți cu un psiholog.

Este posibil să te întrebe cum te poate ajuta un psiholog, iar tu ai putea să le spui, de exemplu, că simți nevoia să vorbești cu un adult obiectiv sau că trebuie să vorbești cu cineva din afara familiei, pentru a te înțelege mai bine pe tine.

Pune accentul pe faptul că aici este vorba despre tine și sănătatea ta, nu despre ei.

• Spune-le că vrei ajutor. Fă-i să înțeleagă că, nu numai că ai nevoie de ajutor, dar îți și dorești acest ajutor. Vrei să-ți îmbunătățești viața făcând acest pas.
• Vorbește calm și rațional cu ei ca să înțeleagă că iei această decizie cu responsabilitate.
• Folosește exemple clare. Este posibil să nu fie suficient să le spui părinților că suferi de anxietate, de exemplu. Poate că va trebui să le oferi câteva exemple din viața reală, câteva exemple ca să înțeleagă mai bine prin ce treci acum, chiar dacă nu va fi foarte ușor.
• Dacă este nevoie, încearcă să faci anumite compromisuri cu ei. De exemplu, dacă vor să vină cu tine prima oară să-l/o cunoască, dacă vor să vină mereu și să aștepte în altă cameră sau dacă acceptă să mergi pentru o lună „de probă”, nu fi reticent/ă și doar spune „da”, pentru a-i liniști.

În cazul în care tot nu sunt de acord, poți apela la un adult de care ești mai apropiat/ă, pentru a vorbi cu ei. Vreo rudă, prieteni, profesori, oricine care poate ar putea să te ajute și care este mai deschis în ceea ce privește ideea de terapie.

De cele mai multe ori, din păcate, comunicarea cu părinții și familia este în general cea mai complicată atunci când vine vorba despre lucruri serioase, dar ei ne sunt și cei mai apropiați și cei care ne vor iubi necondiționat, așa că este foarte sănătos și pentru noi, cât și pentru ei, să învățăm cum să discutăm și cum să ne ascultăm unii pe ceilalți.

Trebuie să înțeleagă foarte clar că ei sunt cei care trebuie să te susțină și să fie lângă tine în tot acest timp în care tu încerci să depășești într-un mod sănătos o perioadă dificilă.