fbpx

Interviu cu Maggie Chițoran: „Clipele sunt ireversibile. Alege să le câștigi.”

 In YOU inspirat de ei

În 1995, Maggie a făcut parte din stuff-ul de organizare al Festivaliului de film DaKino. A absolvit Facultatea de Instalații în 1996. O facultate care nu i-a fost pe plac deloc, repetând, de altfel, anul I. Imediat dupā terminarea facultății a intrat în lumea publicității, unde a “funcționat” timp de 20 de ani. Au urmat ani grei de căutări și de refuzuri ale potențialilor angajatori pentru Maggie, din cauza faptului că era over qualified. De cinci ani Maggie este în echipa Centrului Național al Dansului Bucureşti.

Maggie Chițoian

Maggie, timpul tău liber, în adolescență, arăta cam așa…

Asociez începutul adolescenței mele odată cu vârsta de 13 ani; îmi amintesc o după amiază de vară, mă regăsesc mergând, aș zice chiar plutind către terenul de baschet al școlii și simțindu-mă fericită. Am conștientizat asta și mi-am propus să țin minte ziua aceea ca un simbol al propriei mulțumiri. Învățam după amiază, asta însemna că în jur de 12:30 ar fi trebuit să plec spre școală. Ei bine, de fiecare dată când era la TV serialul „Povestiri din pădurea verde”,  (serial 2D, desene animate), tâșneam din casă la 12:50 și în fugă accelerată ajugeam în bancă.

Nu știu cum se face că, deși aveam rezultate foarte bune la școală, aveam o grămadă de timp liber. Mergeam la plajă, fie pe malul Oltului, fie la piscina olimpică a orașului, fie aveam ore întregi de expunere la soare …. pe bloc.

În timpul liceului, din cauza restricțiilor vremurilor, alegeam cel puțin trei variante: mergeam în grupuri mari la film sau la cofetărie, unde se râdea de oricine și de orice, mergeam prin parcuri unde preocuparea principală era fumatul în văzul lumii, să ne dăm mari sau organizam petreceri în timpul zilei pentru a evita problemele cu Miliția.

Citeam mult și ascultam muzică interzisă: Pink Floyd, Queen, Deep Purple, The Police/Sting, etc. Majoritatea făceam mult sport – baschet, handbal, fotbal, tenis de masă, tenis de câmp, înot, mergeam cu rolele, cu bicicletele, urcam cel puțin odată pe an pe munte.

Ce te-a învățat școala și ce ai mai fi vrut să te învețe?

Sistemul de învățământ din timpul comunismului, respectiv programa școlară sunt aproape la fel cu cea de azi. Îmi amintesc că, în clasa 1-a, aveam ore de caligrafie care mi-au plăcut mult. La orele de engleză, care începeau din clasa a 2-a, făceam și fonetică, o ‚mini-disciplină’ dispărută azi.

Retrospectiv privind, am învățat o grămadă de lucruri, mă uit prin caiete și nu-mi vine să cred că am putut reține și reda în scris atâtea informații. Cred că, în afară de exersarea minții, am fost oarecum obligați să învățăm ‚în gol’, fără o aplicare reală pe mai târziu. Aș fi vrut să învățăm, de exemplu, istoria reală a României, aș fi vrut să fi putut spune ce gândim.

Erau câteva materii la care, în semn de protest, nu am deshis niciodată cartea. Este vorba despre Utilaj Tehnologic, Economie Politică și încă vreo două, trei…nu mai știu cum se numeau.

Maggie, ce consideri că ai învățat singură de-a lungul timpului?

Am învățat că prieteniile adevărate se înfiripă în momente grele și țin o viață, am aflat, pe pielea mea că, dacă ești mai justițiar din fire, s-ar putea să nu ți se dea dreptate și va trebui să te obișnuiești cu asta, am învățat că ce e al tău (și mă refer aici la cărți citite, filme văzute și multe altele din această ‚categorie’), nu-ți poate lua nimeni.

Care au fost problemele adolescenței pentru tine? (fricile, momentele/ situațiile dificil de gestionat etc.)

Cele mai complicate situații ale adolescenței mele, s-au declanșat cumva la o dată fixă, respectiv în ziua în care am văzut filmul The Wall – Pink Floyd. Din acel moment am simțit că trăiam într-o țară închisă, totul arăta cenușiu în jurul meu, și cel mai complicat pentru mine era faptul că simțeam că n-am niciun viitor. Inclusiv un viitor succes la facultate, oricare ar fi fost accea, însemna un viitor job într-un oraș îndepărtat (în cazul fericit) sau undeva la țară. Aveam în permanență o teamă de așa un viitor, mintea mea nici nu putea să conceapă așa ceva pentru mine. Îmi mai era foarte frică de un zvon care circula înainte de 1989 – se spunea că proprietățile private urmau să se confiște, iar noi toți să locuim în cămine ale statului și să mâncăm la cantine sociale. Lucrul ăsta pur și simplu mă îngrozea.

De unde așteptai sprijin pentru ele? Și… unde l-ai găsit?

Sincer, nu îndrăzneam să împărtășesc aceste spaime, le duceam cum mine zi de zi. Totuși, aveam un foarte bun prieten în liceu cu care am plănuit în secret (deși el o spunea în gura mare) să plecăm după terminarea liceului, undeva în occident. Nu aveam în minte o țară anume. Acest mic plan, deși aproape irealizabil, îmi dădea un pic de speranță.

Cu ce succese a venit perioada adolescenței pentru tine? Ce situații/persoane/lucruri din tine le-a provocat?

Într-una din vacanțele de vară, m-a trimis mama într-o tabără la 2 Mai. În ’84 sau ’85. Eram cea mai mică din grup. Celelalte fete aveam 16, 17 și 18 ani. Țin minte că mă luau peste tot cu ele și se purtau cu mine absolut firesc, nu mă considerau un copil de care să se ferească. Atitudinea lor și lumea pe care am văzut-o atunci la 2 Mai mi-au deschis plăcerea pentru o anume eleganță, pentru un anume bun simț, pentru detașarea în a dialoga cu persoane deschise la minte, pentru stil vestimentar și pentru citit. În anii aceia, mulți artiști români își petreceau verile în Vama Veche și 2 Mai.

Maggie, când erai adolescentă, te inspira/motiva sau îl vedeai ca pe un mentor pe….

Cred că unul din mentorii mei a fost bunicul din partea tatălui. De fiecare dată când mergeam la el, ne pregătea câte o lecție de istorie cu diverse învățăminte. De la el am aflat că cea mai mare bogăție a omului este libertatea.

Momentul în care te-ai simțit adult a fost…

Când am rămas repetentă în primul an de facultate -)

Ca un adult să se apropie de tine când erai adolescent și să fii deschisă față de el, trebuia să…

Să nu mă trateze ca pe un copil.

Cât de mult îi înțelegi pe tinerii de azi? Care sunt trucurile prin care îi apropii de tine?

Crezi că au nevoi diferite față de cele ale generației tale?

Aș spune că îi înțeleg perfect. Nu am un truc anume, pur și simplu mă simt ca unul dintre ei. Cred că au aceleași nevoi sufletești – trebuie să fie în primul rând ascultați, să fie lăsați să își trăiască propriile eșecuri, părinții să nu mai fie atât de mega-grijulii, etc.

Lucrurile care te linișteau și îți aduceau pace în adolescență erau…

Prietenii și sora mea.

Ești clasa a XII-a și urmează să decizi… încotro. Știi care ți-e vocația?

Dacă aș da timpul înapoi, aș da fără frică la Facultatea de Limbi Străine. În 1989 mi s-a spus că ar fi o nebunie să o fac, atâta vreme cât unchiul meu, vărul bunicului meu, era șeful catedrei de limbi germanice.

Maggie, ce-ți spui tu, cea de acum, ție – celei de la 20 de ani?

Neîncercările au însemnat zero rezultat. Îndrăznește, totul e posibil dacă îți dorești!

Vorbește-le în câteva cuvinte adolescenților despre viață

Găsiți motive de bucurie din orice lucru mic. Faceți-vă prieteni cu care rezonați‚ din prima. Reinventați-vă în fiecare zi.

Din lecțiile adolescenței tale, ce le transmiți adolescenților de azi? (cel mai bun sfat al tău, mai multe sfaturi sau ce simți, pur si simplu) 

Când te simți plictisit, gândește-te că fiecare clipă este ireversibilă. Alege s-o câștigi.

Recommended Posts
×

Hello!

Click one of our representatives below to chat on WhatsApp or send us an email to hello@you.com.ro

× Cum va putem ajuta ?