fbpx

Avem nevoie și de defecte

 In YOU și prin ce trec alții

Până să devin o adolescentă, niciodată nu am dat prea multă atenție aspectului meu, era că și cum dacă imaginea de ansamblu era decentă, totul era în regulă.

Acum, fiind o tânără în plină schimbare și dezvoltare, parcă acea părere s-a schimbat radical. De la faza de totală indiferență, am ajuns să-mi pese chiar prea mult de stilul în care mă îmbrac, felul în care arăt per total și impresia pe care vestimentația mea o lasă asupra oamenilor. E ciudat să privesc înapoi și să văd că de la imaginea mare am ajuns să observ și cele mai mici detalii și, cel mai important, să le critic.

Adolescența a fost o mare perioadă de timp baza insecurităților mele, momentul în care nu am mai fost mulțumită cu cine sunt, că și cum mă vedeam altfel în oglindă și, de fiecare data, nu-mi plăcea ce vedeam, căci imperfecțiunea era, în mintea mea, un defect, nu ce ne face unici/ speciali.

O greșeală pe care admit fără ezitare că am făcut-o e comparația cu alte fete. Pur și simplu nu puteam admira o fată fără să mă compar cu ea sau să-mi doresc anumite trăsături ale ei, ceea ce poate este invidie, dar eu nu doream că asta să-mi afecteze relația cu persoana rescpectivă. Asta, fără doar și poate, a fost urmărea a primei gafe pe care am făcut-o, și anume nivelul imens de implicare emoțională pe care îl aveam în rețelele de socializare, loc unde perfecțiunea pare să fie peste tot, numai la tine nu.

Multe s-au schimbat când am văzut cum personalitatea și comportamentul pot să amplifice sau să strice imaginea din exterior, sau când am observat că alții aveau aceeași mentalitate toxică în legătură cu ei înșiși și nu puteam înțelege de ce, căci voiau să schimbe la ei ce eu aș fi dorit să am.

Abia atunci am vrut să pun accentul pe rațiunea mea, să fiu frumoasă pe interior. Am încetat să mai văd frumusețea altora că pe o amenințare, să cred în ideea că perfecțiunea există și e ceva ce nu voi putea atinge; și, cel mai important, în loc să-mi judec trăsăturile, le-am îmbrățișat.

Căci nu știi niciodată și, poate, ce vezi tu urât în propria imagine e ce altul consideră cel mai frumos sau special la ține, iar tot ce poți să faci e să înveți să te iubești, că, mai apoi, altul să poată să o facă în egală măsură.

Recommended Posts