A durat 5 ani, dar am reușit: i-am convins pe ai mei că putem sărbători Crăciunul fără să tăiem lemne. În următoarele rânduri, am să explic cum poți avea și tu sărbători line, fără să agresezi mediul.

Am crescut în Bucovina, într-un peisaj bucolic, aproape de pădure. În familia mea, Crăciunul este o tradiție inegalabilă, peste care, dacă adaugi consumerismul capitalist (credeți că la țară oamenii chiar respectă mai mult natura doar pentru că au crescut în mijlocul ei? Dacă da, think again), obții un festin pantagruelic de 7 zile și 7 nopți. Iar în satul unde am crescut, săteanul clasic obișnuia, pe vremea când eram copil, să se ducă în natură și să își aleagă singur copacul pe care să și-l pună în mijlocul casei de Crăciun. Pentru că, de ce nu, e o țară liberă…de consens cu legile sau cu opinia altora.

Bineînțeles că mă bucuram foarte tare de festivalul acesta pe când eram încă o copiliță. Era minunat, poate era ca-n filme. M-am bucurat foarte mulți ani de tot ritualul facerii bradului și mersului la colindat, și îmbuibatului cu mâncăruri făcute din gospodăria noastră, înconjurată de o familie foarte mare.

Ce copil se gândește, în anii 2000, în România, la țară, că poate asta e o problemă mai mare decât să nu ai brad în casă?

Ei bine, eu m-am gândit.

Am început să mă gândesc la asta când am devenit curioasă despre cum merge lumea reală, de dincolo de lumea mea foarte mică. După ce am mers la școală în sat, am mers să fac liceul la Iași, unde locuiesc în continuare cu unchii mei. Viața într-un oraș mai mare a fost complet diferită, chiar dacă îmi mai petrecusem vacanțe acolo, sau vizitasem des familia extinsă. A fost diferită, dincolo de noutatea și luxurianța unui șir de experiențe captivante, și de noi prietenii, prin faptul că mi-a deschis ochii spre lucruri la care nu mă gândisem deloc înainte, unele dintre ele nu prea plăcute. Am devenit preocupată de faptul că lucrurile nu merg bine la nivel social și că oamenilor nu le pasă, în general, de altceva decât de bunăstarea lor imediată – consumerismul în care trăim a devenit un punct de cumpănă pentru mine. Printre preocupările mele curente se află și ecologia, motiv pentru care am făcut voluntariat în nenumărate rânduri, cu școala mea, pentru a strânge gunoiul din păduri sau pentru a vorbi în licee despre problemele din natură.

Nu vreți să știți cât gunoi produc oamenii când se opresc pe marginea drumului într-o sâmbătă să facă un grătar, pentru că nu le place să mănânce la ei acasă, sau măcar să strângă după ei.

Nu vreți să știți nici câți copaci se taie, în mod oficial, din pădure – dincolo de rațiuni economice necontrolate, dar și pentru bunul uz, așa cum făcea și încă face și lumea de la noi de la sat. Pentru că se poate.

În Bucovina se taie copaci în mod ilegal la cote masive, iar România pierde trei hectare de pădure pe oră, potrivit estimărilor voluntarilor Greenpeace. Avem, încă, cea mai mare suprafață împădurită din țară, în regiune, iar autorităţile locale refuză să recunoască dezastrul. Cei care taie ilegal pădurile câştigă milioane de euro pe an sub ochii celor responsabili, care susțin că problema e lipsa de personal.

Mă simt neputincioasă în fața acestor realități, chiar dacă voluntariatul și studiul mă ajută, cumva, să îmi imaginez că pot aduce o mică, cât de mică schimbare în societate. M-am gândit ce aș putea face ca să îi inspir și pe alții, măcar pe cei de aceeași vârstă cu mine, să luăm măsuri pentru a reduce dezastrele pe care le suferă natura din jurul nostru. Am făcut o campanie în liceul meu și în liceele învecinate, pentru a le propune elevilor să adune și să separe gunoiul, fără a îl mai arunca pe tot în același loc, pentru a îi inspira să strângă după ei când ies în natură, pentru a nu mai folosi recipiente din plastic. Sunt pași foarte mici, și lumea nu e neapărat convinsă că ar trebui să îi facă.

Cel mai mare triumf pe care l-am avut, însă, e faptul că după discuții care au durat aproape 5 ani, am reușit să inspir puțin spirit civic în familia mea, și să îi conving că nu e necesar să tăiem sau să cumpărăm un pom de Crăciun, ca să ne bucurăm de sărbătoarea asta.

N-a fost ușor deloc. Mai ales cu tata, căruia părea că îi stric plăcerea pentru o tradiție veche de când lumea și pământul. Așa că am făcut lobby la mama, și la mătușa mea, cu argumente reale și cifre care explică masacrul. În cele din urmă, rămânea problema pomului de plastic, pe care l-au cumpărat în primul an, și a trebuit să le explic că nici plasticul nu e o soluție, chiar dacă îl folosim 10 ani sau mai mult…tot plastic rămâne. Am reușit, totuși, făcând apel la creativitate, să îi conving că poate fi plăcut și estetic și să ne decorăm curtea cu becuri luminoase, să împodobim copacii care stau deja în pământ, fără să îi tăiem, că nimeni nu ne va arăta cu degetul în sat dacă nu facem brad (asta era de fapt cea mai mare problemă, ce-o să zică lumea, neamurile, nu suntem în rândul lumii, nu ne etalăm…și cred că e într-adevăr una dintre principalele credințe iraționale care fac oamenii să ia decizii despre care nici nu-și pun problema dacă au sens sau nu).

Prin urmare, iată lista mea de sugestii creative pentru a avea un brad de Crăciun fără să tai lemne sau să folosești plastic:

• Cărți. Un brad făcut din toate cărțile pe care le ai în casă, așezate piramidă una peste alta, e un exercițiu mult mai mișto de făcut cu familia sau cu prietenii, plus că durează mai mult și e muncă în echipă, hei, asta unește oamenii (chiar dacă uneori tata se enervează că facem asta și se duce să bea o țuică). Poți acoperi apoi tot muntele ăla de cărți cu câteva seturi de leduri și voila, ai un super brad.
• Desen. Poți picta un ditamai bradul sau brăduțul pe o planșă sau o pânză mare, și, din nou, e un super exercițiu de creativitate, pentru că la final o să arate fix cum vrei tu, în culorile pe care le vrei.
• Un brad din curte. Pur și simplu renunță, cumva, la ideea că trebuie să ai un copac mort în casă ca să te simți fericit. Mie mi se rupea inima de fiecare dată când ai mei aruncau bradul, și cred că orice copil (și adult) a simțit asta cel puțin o dată în viață. Nu e necesar să distrugem natura pentru a ne bucura de ea. Putem avea iubire, fericire și o seară faină cu familia și fără un simbol al Crăciunului care nu mai are legătură cu epoca în care trăim…și în care, dacă vrem să continuăm să trăim, trebuie să avem grijă de planetă.