Julieta Georoiu este fondatoarea școlii de actorie VICTORY OF ART, actriță și profesor de actorie din anul 2002. A montat musicalurile cu/despre/pentru adolescenți :’’DACA NOI NE IUBIM’’ (muzica originală a trupei  HOLOGRAF), ’’PUT YOUR HANDS IN THE AIR’’și ’’MERGI PE DRUMUL TĂU’’. Predă actorie copiilor și tinerilor, cu pasiune și dăruire, pregătindu-i pentru o viitoare carieră artistică, mulți pornind spre Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

Din 2014, conduce trupa de teatru Victory of Art (formată din elevi de la licee și școli gimnaziale din București), cu care a participat la o serie de festivaluri de teatru pentru copii și tineret și unde a obținut numeroase premii importante. În cursurile ei, dincolo de rolul de coordonator, iubește să le dea adolescenților libertatea de a scrie, monta, de a-și face singuri coregrafiile, de a se implica în tot ce înseamnă construirea unui spectacol.

Povestește-mi o întâmplare (sau mai multe) din adolescența ta, care ți-a influențat semnificativ drumul în cariera de actor și profesor de actorie. Cum ai ajuns aici, astăzi?

Încă din clasa a doua am cântat într-un grup de copii care se numea Meloritm (încă mai există) și atunci am avut primele tangente cu scena. Nu cântam extraordinar, dar aveam o bucurie imensă de a fi pe șcenă și acesta era motivul pentru care eram pusă mereu în față, aveau nevoie de copii care să exprime fericire. 🙂

Fiind unul din cele mai renumite grupuri de copii din țară, participam la cele mai importante evenimente de pe vremea aceea, mergeam inclusiv la televiziune, ei așa am intrat în contact și cu oameni de teatru. Decizia mea de a deveni actrița a fost luată de atunci. Nu mi-am dorit niciodata altceva, deși tatăl meu insista să dau la medicină.

La 16 ani m-am înscris la Școala de Artă la actorie. Apoi am dat la facultate. În anul doi de facultate, o prietenă de a mea a vrut să facă pregătire pentru admitere cu profesoara mea care a spus că e de acord dacă asist și eu la pregătiri. Era o onoare. Eram ca un burete. Voiam sa mănânc și să respir numai teatru. După câteva întâlniri profesoara mea nu a mai putut să se întâlnească cu prietena respectivă și mi-a zis să continui eu pregătirea cu ea până la admitere. M-am speriat în primă fază, dar îmi era nu știu cum să o las în pom, așa că am continuat eu, și a intrat printre primii. Atunci profesoara mea mi-a spus că am mână bună, să ma gândesc și la pedagogie. Nu era ceva ce conștientizam, mulți ani nu am conștientizat. O făceam din dorința de a îi  ajuta pe alții. În anul următor am pregătit trei și au intrat toți și tot așa până când visul meu devenise să am o școală de actorie. Și o am de opt ani. Sute de copii și adolescenți îmi trec prin mana, de fapt, prin suflet 🙂

Acum iubesc mult mai mult să îi învăț pe alții decât să joc. Mă regăsesc 100% în asta. Îmi aduce bucurie cum nimic din viața mea profesională nu îmi aduce.

Ai o activitate complexă. Cum arată o zi din viața ta, la Victory of Art?

Ce e frumos în viața mea e ca eu nu muncesc. Eu îmi hrănesc sufletul cu multă bucurie. Fac fix ce îmi place cel mai mult și atunci chiar nu simt ceea fac ca pe o muncă.

Sunt foarte matinală. Mă trezesc la 6.

În timp ce îmi beau cafeaua cu pixul și agenda scriu, iau fiecare lucru din activitatea mea în parte și pun liniuțe cu ce mai am de făcut, fiecare grupă de cursanți, fiecare spectacol.

Ma duc în jur de 9 la școală.

În timpul săptămânii fac multe lucruri de organizare : producții pentru spectacole, organizarea unui festival (organizez Festivalul National de Teatru al Adolescenților Victory of Art, suntem la a 5a ediție), întâlniri sau pregătiri pentru admitere. Predau și la scoala privată Olga Gudynn International unde au introdus actoria ca materie cu notă. Știi, actoria te ajută să te dezvolți, să îti elimini fricile legate de propria personalitate, te ajută să comunici coerent si deschis.

Repetițiile și cursurile sunt seara și mai ales în weekend ( pentru că cei cu care lucrez au programe diferite la școală).

Uite azi, de exemplu:

6:00 trezirea

9:30 un workshop de actorie într-un liceu

11:30-13:30 ore la Olga Gudynn

14:00 m-am dus să văd sala pentru evenimentul de vineri

15:00 întâlnire cu un cursant pentru admitere

16:00 producție și organizare Tinderiada

18:00 pregătire muzica pentru spectacolul de mâine

19:00-21:30 repetiție generală pentru spectacolul de mâine

Ce te-au învățat cursanții tăi?

Învăț de la ei în fiecare zi o grămadă de lucruri. M-au învățat dezinvoltura și mi-au demonstrat puterea încrederii unui om în altul. De la ei am învățat că atunci când te străduiești orice e posibil.

A, și instagram ul și tik tok ul :)))), glumesc.

Și ce crezi că învață ei, de la tine, cu fiecare experiență? Cu ce pleacă cursanții tăi după fiecare lecție încheiată, și cum pot aplica ei ceea ce învață direct în viețile și munca lor viitoare?

Cred că cel mai important lucru pe care îl învață este să aibă încredere în ei pentru că sunt minunati așa cum sunt și să aibă curaj să fie liberi. Mi se spune adesea că am o energie specială. Cred că îi molipsesc cu energia asta care se numește bucurie, încredere, hai că poți orice.

Am mai spus-o, nu vreau să scot actori din întâlnirile mele cu ei neapărat, vreau să cresc oameni frumoși care să fie capabili, să aibă curaj să își atingă toate visele.

Cred ca asta învață cel mai mult:bucuria și iubirea.

În prezent, lucrezi cu tinerii la un spectacol nou, Tinderiada. Povestește-mi despre acest proiect, te rog.

Wow, da!

De data aceasta nu lucrez la punerea în scenă, ci sunt împreună cu Ștefan Rebeja, producător.

Tinderiada este o piesă scrisă și regizată de un adolescent, Rareș Fota (18 ani).

Rareș este crescut de mine de când avea 12 ani. Extrem de talentat ca actor, dar și ca dramaturg și ca orice. El regizează spectacolul, face și coregrafia și scenografia. Îmi place sa îi las pe adolescenți să se exprime cât mai mult. Unde văd potențial, îmi place să îl arunc în arena. Unul din marile mele talente este ca văd imediat potențialul /talentul în ceva. Altul este că am curaj să îi las să facă lucruri mai mari decât cred ei că pot face și asta le dă cea mai mare încredere în ei înșiși.

Asta moștenesc de la tatăl meu. El mă „arunca” în lucruri. Știa că pot să o scot la capăt și o scoteam. Asta mi-a construit o încredere de fier în mine însămi.

Revenind la Tinderiada, spectacolul va fi în repertoriul Teatrului  Național de Operetă și Musical Ion Dacian și este cel mai tare musical din lume! 🙂

Mihnea se simte mai singur decât Faust, Iris a fost blocată pe WhatsApp de iubitul ei, iar Narcisus simte nevoia de  distracție.

Cei trei adolescenți singuratici se înscriu pe faimoasa aplicație de dating: Tinder. Sub îndrumarea zeului adolescenței Fredion, ei vor descoperi un circ amețitor al profilelor, textingului și iubirii virtuale.

O combinație între Tinder și mitologie greacă, Tinderiada este un musical 100% original despre ce înseamnă să fii adolescent în secolul 21.

Spectacolul conține: tiktok, millennials, match-uri, poze photoshopate, hormoni, zeități, muzică și foarte mult dans.

Regie, Scenografie si Coregrafie: Rareș Fota / PR & Marketing și Design: Răzvan Gogan / Producător muzical: Romeo Dediu

Coordonator muzical: Robert Costin / Versuri: Minioneta Georoiu / Compoziție muzicală: Cristian Mihai / orchestrații: Dragoș Andrew & Șerban Matei

Spectacol musical 100% original powered by Victory of Art

Producători: Julieta Georoiu & Ștefan Rebeja

Care este cea mai mare provocare din spatele punerii în mișcare a unui spectacol?

Diferă de la spectacol la spectacol. Uneori provocarea poate fi textul. Alteori provocarea poate fi genul (cum a fost primul musical) Apoi, pot fi oamenii cu care lucrezi. Depinde.

Mereu e o provocare. Am o viață palpitantă. Mereu vreau să fac și altceva. Să mai experimentez. N-am stare. Nu îmi place drumul bătătorit, îmi plac cărările pline de surprize.

Care este un mesaj pe care i l-ar spune Julieta de astăzi Julietei adolescente?

Julieto, bravo că ți-ai urmat visul!

Care este spectacolul sau opera de teatru/film care te-a influențat cel mai mult (nu neapărat din cariera ta, ci din lume)? De ce?

Au fost mai multe.

Acum îmi vine în minte un spectacol de teatru pe care l-am văzut cred că în urma cu 20 și ceva de ani. GAUDEAMUS jucat în România de un teatru din Moscova. După spectacolul acela nu am mai scos un sunet vreo 3 ore, ca să-l las înăuntrul meu sa îmi pătrundă în toate celulele.

Nu știu să explic de ce. A fost înălțător. Perfect. Ca atunci când te gândești la lumină. La soare. E clar. Cald. Perfect.

Care este puterea mentoratului pentru tineri?

Este uriașă. Dacă prind încredere în tine, poți să îi duci unde îți propui. Pe cât sunt de rebeli uneori, pe atât sunt de dedicați atunci când prind încredere în cel cu care lucrează. Au nevoie de repere ca să descopere cine sunt și să se iubească pe ei însăși și să aibă încredere in ei.

Nu în ultimul rând…spune-ne un secret practic din această profesie, pe care îl putem aplica în viața de dincolo de scenă.

Să crezi și să te bucuri. Să fii prezent în tot ceea ce faci și să fii adevărat.