Livia Fălcaru este artist vizual și ilustrator, iar în prezent locuiește și lucrează în București.

Ilustratoarea de 24 de ani este fascinată de o varietate de lucruri: figurile întâmplătoare ale străinilor de pe stradă, plante de apartament superdimensionate sau pur și simplu viata de zi cu zi. Creațiile ei sunt influențate de diversele emoții pe care le simțim cu toții, dar mai presus de toate, de experiențele sale personale. Folosind atat tehnici tradiționale cât și digitale în fiecare ilustrație pe care o creează, Livia își vede creatiile ca pe un mediu real și onest de comunicare. Stilul său vizual este definit de culori vibrante și linii puternice. Ea crede că este în continuă schimbare ca și om iar acest lucru se reflectă și în munca sa. Livia definește creațiile sale ca fiind imprevizibile și spontane. Ca artist vizual îi place să experimenteze constant și să-și transpună munca în medii cât mai variate: ceramică, animație, artă murală sau realitate augmentată.

Conversația cu Livia, care în prezent este una dintre cele mai apreciate tinere artiste din generația nouă din România, se aseamănă cu ilustrațiile ei: un mix particular de emoții și culori, decizii de viață, pasiuni și muncă susținută pentru a crea artă cu efect terapeutic, care îi ajută și pe alții să se cunoască.

Vorbește-mi, te rog, despre procesul tău artistic de-a lungul anilor, despre amprenta pe care o poartă lucrările tale în lume. (teme recurente, proiecte, inițiative, și care sunt lucrurile care îți influențează arta la nivel micro și macro)

Procesul meu artistic a fost întotdeauna unul foarte personal, legat de viața mea și de transformările prin care am trecut de-a lungul timpului. Tema recurentă în lucrările mele este experiența și viziunea personală. Îmi place să mă adâncesc foarte mult în ceea ce simt, și să observ cum evoluez eu pe partea emoțională. Întotdeauna munca mea a reflectat asta într-un mod mai mult sau mai puțin direct.

Lucrările mele obișnuiau să aibă un aer mai dark și introspectiv acum câțiva ani, însă acum simt că am început să creez mai mult pentru a ridica moralul oamenilor și a-i face mai puternici. M-am decis de ceva timp că este timpul să creez ilustrații prin care să ajut. De asemenea m-am gândit la faptul că eu că și artist vizual am această putere de a transmite un mesaj prin ce creez și că mi-ar plăcea să fie unul empowering, să motiveze, să facă ziua mai bună oamenilor și să le aducă niște adevăr și insight.

Așadar am început să îmi orientez muncă într-o direcție mai pozitivă, folosind-o ca pe o terapie atât pentru mine cât și pentru ceilalți.

Ai muncit mult ca artist încă de foarte tânără și ți-ai construit un following generos pe social media prin arta ta. Ce ai învățat din experiența asta și ce ai sfătui pe cineva care pornește astăzi pe acest drum?

Cred că atunci când știi care este direcția pe care vrei să o urmezi, e ușor să îți canalizezi toate eforturile către acel lucru, iar la un moment dat va da roade munca ta. Am început într-adevăr de devreme să fac asta, încă din liceu știam ce vreau să fac și am început să mă promovez cât puteam de mult pe toate conturile mele de social media. Știam că asta mă va ajuta foarte mult pe viitor.

Mi se pare incredibil că acum avem la îndemână această platformă imensă a Internetului, iar ca artist ai practic la dispoziție întreaga lume pentru a te afișa și promova.

Sfatul meu cel mai important pentru cine pornește pe drumul asta este să înceapă cât mai devreme să se promoveze și să arate ceea ce face. Știu foarte bine că nu e ușor să îți pui lucrurile personale pe Internet, mai ales la început, când ești mai nesigur poate pe ceea ce creezi. Trebuie doar să ai un pic de curaj la început iar apoi lucrurile vor merge de la șine.

Am văzut mulți oameni care așteaptă că munca lor să ajungă “la un anume nivel” pe care îl consideră ei acceptabil de arătat pe Internet și asta e complet greșit. Adevărul e că nu va fi niciodată la nivelul acela. Ideea e să arăți oamenilor procesul tău, să primești feedback și să te ajustezi pe parcurs în funcție de asta. Asta e procesul prin care am crescut eu și care a funcționat pentru mine. 

Povestește-mi o experiență din adolescența ta care ți-a influențat categoric parcursul ca om și ca artist. Un reper (sau mai multe)

Un moment marcant a fost atunci când m-am mutat la un liceu de arte, eu venind de la o școală unde se făcea matematică, chimie și fizică pe pâine dar și unde mi-am primit în clasele 1-4 o porție considerabilă de umilință și bătaie. Din păcate lucrurile astea se întâmplă în școli în România și în ziua de azi și nu vorbește nimeni despre ele. Nu am mai rezistat până în clasa a 9-a ca să mă mut, așa că i-am rugat pe ai mei să mă mute din clasa a 8-a. N-am anunțat pe nimeni că mă mut, doar am venit în prima zi de școală să trântesc manualele pe catedra dirigintei și să-i spun că plec la arte. M-am simțit în sfârșit cu adevărat liberă atunci pentru că începeam un nou capitol al vieții mele.

Un alt moment important a fost apoi la început de clasa a 12-a, când mi-am cumpărat prima tabletă grafica și am început să iau mici job-uri de ilustrație. Atunci lucrăm pe oDesk și Fiverr și eram plătită extrem de puțin. Mie mi se părea însă o avere atunci. Din primul “salariu” mi-am cumpărat toate cărțile pe care mi le doream și mi-am scos prietenele în oraș să le fac cinste. Atunci am văzut cât de bine se simte să lucrezi ceea ce îți place și să faci și bani din asta, așa că am hotărât să merg în direcția asta mai serios.

Ce i-ar spune Livia de astăzi adolescentei Livia de acum câțiva ani, dacă i-ar scrie un mesaj?

I-aș spune Liviei din trecut să fie mai sigură pe munca ei, dar și pe ea ca om, pentru că are de ce. I-aș mai spune de asemenea să fie mai selectivă cu oamenii cu care se înconjoară, să taie mai cu curaj din persoanele nepotrivite din viața ei și să nu mai tolereze lucruri care nu i se par ok. Un ultim sfat ar fi să nu își coboare standardele niciodată când vine vorba de muncă, relații și prieteni, indiferent de situație. 

Ce este semnificativ pentru tine ca artistă? Care sunt oportunitățile pe care le-ai explorat și încotro vrei să evoluezi artistic în acest peisaj socio-cultural? 

Pentru mine este important să fiu din ce în ce mai sinceră, atât cu mine cât și cu ceilalți, prin ceea ce creez. Vreau ca arta mea să fie văzută de cât mai mulți oameni și vreau să împart un mesaj cât mai constructiv și sincer. Când spun sincer mă refer și la lucrurile mai puțin plăcute, de asemenea.

M-am apucat de curând să lucrez la un nou proiect personal ceva mai amplu. Mi-am propus să scriu și ilustrez o carte despre emoții și sinceritate. Vreau să aduc un aport personal modului în care privim emoțiile și cât de mult se poate extinde această paletă a lor.

Pe mine mă fascinează și vreau să explorez mai mult ideea aceasta cum că omul e un colaj viu al tuturor lucrurilor pe care le-a văzut și întâlnit de-a lungul vieții. Mi-ar plăcea să pot prin acest proiect să ajut oamenii să-și extindă paleta emoțională dar și vizuală pe care o dețin și să se regăsească.

Ce identifici ca un necesar de schimbare în contextul vieții și muncii artiștilor acum în
România? Unde plasezi impactul artei lor asupra culturii/societății/situației economice și în raport cu instituțiile/brandurile/corporațiile? Ce poate fi îmbunătățit? 

Am observat că mulți dintre noi aleg să plece, lucru care mă tentează și pe mine, pentru că situația noastră ca artiști și ilustratori în România nu este una roz. Mi se pare că munca noastră încă nu este luată complet în serios, iar clientul român încă nu s-a educat total în ce privește domeniul asta. În continuare mă lovesc de oameni care îmi subapreciază domeniul de activitate, considerând că este mai mult în zona de hobby decât un job pe bune. Sunt sigură că mă voi lovi de chestiile astea oriunde aș merge în lume, dar sunt de asemenea sigură că aici sunt în procent mult mai mare.

Mi-ar plăcea să văd poate o comunitate mai strânsă între ilustratori și artiști, unde ne ajutăm unii pe alții să creștem. Mi se pare că toți cei ce lucrează în domeniul asta ar trebui să se ajute unii pe alții, să se informeze cât și cum să ceară pentru a mai ridica piața. Mi s-ar părea nice în viitor să se creeze poate o platformă unde să ne adunăm, informăm și sfătuim unii pe alții.